Lingură

ustensilă de bucătărie și de mâncat

Lingura este un tacâm format dintr-o cupă mică și puțin adâncă și un mâner, mai mult sau mai puțin lung, folosit în principal pentru servirea alimentelor sau băuturilor lichide (supă, ceai, etc.) sau semilichide (cereale cu lapte, miere, etc.) dar și pentru măsurarea și amestecarea elementelor (atât alimentare cât și nealimentare). Poate fi făcută din metal (inox, argint, alamă, etc), din lemn sau chiar din plastic.

Lingură pentru supă
Lingură de miere

Istoric modificare

Cele mai vechi linguri nord-europene par să fi fost făcute din o bucată de lemn.[1] Referințele grecești spun că încă din preistorie au fost folosite pe post de lingură carapacele crustaceelor, cum sunt cele care sunt încă utilizate de către popoarele primitive.[1] Și textele antice indiene fac referire la lingură, spre exemplu în Rigveda se găsește un pasaj care descrie reflexia luminii „atunci când atinge gura lingurii” (RV 8.43.10). În siturile arheologice s-au descoperit linguri de origine egipteană făcute din fildeș, silex, ardezie și lemn. Lingurile romane și grecești erau făcute de obicei din bronz sau argint iar forma mânerului era de spice.[1]

Lingurile medievale pentru folosirea casnică erau făcute din corn de vacă sau din lemn, dar cele din materiale precum alama au apărut abia prin secolul al XV-lea.[1] Descrierile lingurilor de argint din inventarele de la acea vreme se axau pe valoarea și raritatea lor. În inventarul regelui Edward I pentru anul 1300 sunt menționate câteva linguri de aur și argint, marca Fleur-de-Lis.[1]

În primul sfert al secolului 18, bolul lingurii devine mai îngust și eliptic, cu o limbă sau o „coadă de șobolan” în spate, pentru ca lingura să poată fi manipulată de la capătul mânerului.[1] Forma modernă, la care vârful bolului este mai îngust și mai rotunjit iar mânerul mai jos, a intrat în folosință prin anul 1760.[1]

Întrebuințare modificare

 
Cerealele de la micul dejun sunt servite adesea cu lingura.

Lingurile sunt folosite în general pentru servirea alimentelor lichide și semilichide, și chiar a unelor alimente solide mai mici și/sau mai sfărâmițate (de exemplu supă, terci, orez sau înghețată). În Asia de sud-est, lingurile sunt principalul tacâm folosit pentru servirea mâncării, pe când furculița este folosită doar pentru împingerea alimentelor în bolul lingurii.[2][3]

De asemenea lingurile pot fi folosite pentru amestecarea lichidelor pentru formarea amestecurilor omogene. Lingurile suvenir sunt folosite exclusiv pentru scopuri decorative comemorând, un loc, o dată sau un eveniment special. Lingurile pot fi folosite și ca instrument muzical.

Tipuri modificare

Tipurile de linguri sunt denumite, de obicei, după alimentele sau băuturile cu care sunt cel mai des folosite, după materialul din care sunt confecționate sau după o caracteristică a aspectului sau structurii lor.[4]

Tipuri de linguri:[5]

  • Lingură de supă - cu un bol mare sau rotunjit pentru a mânca supă
  • Lingură pentru supă de smântână - rotundă, puțin mai scurtă decât o lingură de supă standard
  • Lingură de ceai - mică, potrivită pentru amestecarea și sorbirea ceaiului sau a cafelei; capacitatea standard este de o treime dintr-o lingură; o măsură culinară de volum[6]
  • Lingură de masă - cel mai comun tip în gospodărie.[7] Folosită uneori pentru înghețată și supă.
  • Lingură de bulion - vas de formă rotundă, ceva mai mică decât o lingură de supă
  • Lingură de caviar - de obicei din mamă de perle, aur, corn de animal sau lemn, dar nu din argint, care ar afecta aroma[8]
  • Lingură chinezească - un tip de lingură de supă cu un mâner scurt și gros, care iese direct dintr-un bol adânc și plat.
  • Lingură de cafea - mică, pentru a fi folosită în ceștile de cafea de după-amiază (lingurile de cafea sunt de obicei mai mici decât lingurițele)
  • Lingura de desert - de mărime medie, între o linguriță și o lingură, folosită atunci când se mănâncă desert și uneori supă sau terci de ovăz
  • Lingură de ouă - pentru mâncatul ouălor fierte moi; cu un mâner și un bol mai scurt decât o linguriță și un bol care este mai degrabă rotunjit la capăt decât ascuțit, conceput pentru a permite utilizatorului să scoată oul fiert moale din coajă.[9]

Vezi și modificare

Note modificare

  1. ^ a b c d e f g "Spoon." A unsprezecea ediție a Encyclopædia Britannica, 1911. Pentru verificare este necesar pluginul AlternaTiff în cele mai multe navigatoare. Acest articol conține frânturi din textul din articolul din Encyclopaedia Britannica din 1911, care este acum în domeniu public.
  2. ^ South China Seas Culture & Cuisine
  3. ^ UKTV Food: Recipes: Southeast Asian cuisine
  4. ^ „Types Of Spoons You Should Know Ofand What They Are Used For”. themelower.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ „61 Different Types of Spoons & Their Uses”. worstroom.com. Accesat în . 
  6. ^ „How many teaspoons are in a regular spoon?”. knowledgeburrow.com. Accesat în . 
  7. ^ „Choose the Kind of Spoon That Fits Your Usage Better”. bestkidsmeals.com. Accesat în . 
  8. ^ „The Caviar Spoon: Mother of Pearl Spoon”. spoons.wiki. Accesat în . 
  9. ^ „The 25 Different Types of Spoons, Explained”. rethority.com. Accesat în . 

Bibliografie modificare

  • Bednersh, Wayne. Collectible Souvenir Spoons: The Grand Tour. Collector Books, 2000. ISBN 978-1-57432-189-0.
  • Rainwater, Dorothy. Spoons From Around the World. New York: Shiffer Publishing, 1992. ISBN 978-0-88740-425-2.
  • Spark, Nick. Spoons West! Fred Harvey, the Navajo, and the Souvenir Spoons of the West 1890-1941. Los Angeles, California:

Legături externe modificare

 
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de linguri