Liviu Pop (delegat)
| Liviu Pop | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 09.06.1892 Cluj |
| Decedat | 21.06.1963 Cluj |
| Cetățenie |  România  |
| Ocupație | medic |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Educație | Medicina la Cluj si Budapesta |
Modifică date / text  | |
Liviu Pop (n. 1892, Cluj - d. 21.04) a fost un deputat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, organismul legislativ reprezentativ al „tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească”, cel care a adoptat hotărârea privind Unirea Transilvaniei cu România, la 1 decembrie 1918.[1]
Biografie modificare
Liviu Pop a fost membru al garzii nationale din Gherla, medic si angajat diplomatic la Legatia Romana din Budapesta. Liviu Pop s-a născut la Cluj din părinții, Simeon, funcționar de stat și soția Otilia născută Man. Unul dintre bunicii materni, Nicolae Vlăduțiu, a deținut funcția de tribun militar în armata lui Avram Iancu. A fost căsătorit cu Ana, născută Boilă, împreună cu care nu a avut copii. A fost înmormântat în cimitirul în Cluj.
Studii modificare
A urmat școala primară și liceul unitarian din Cluj. În 1915 absolvă Facultatea de Medicină din Budapesta. Urmează timp de 3 ani cursuri de specializare în fiziologie.
Viața și activitatea modificare
În toamna lui 1918 se întoarce de la Budapesta în Transilvania. Ajuns la Gherla, activează în cadrul Gărzilor Naționale. Colegiul electoral Gherla îl trimite ca delegat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia. După război a îndeplinit funcția de consultant la Clinica Medicală I, secția de boli pulmonare. În paralel a lucrat la sanatoriul „,, Cosmuța”, și la cabinetul său medical privat. În perioada 1940-1944 a rămas în Cluj participând la rezistența antihortyistă în colectivul condus de către profesorul Emil Hațieganu și episcopii Iuliu Hossu și Nicolae Colan. În august-septembrie 1944 activitățile sale subversive au fost descoperite, fiind arestat de autoritățile hortyste. A fost internat la Clinica I de către doctorul Imre Hajnal scăpând astfel de execuție. A fost ,,externat” la 11 octombrie 1944, când Clujul a fost eliberat de trupele române. După război a activat ca medic cardiolog al Clinicii nr II sub conducerea profesorului Ion Goia.
Note modificare
- ^ Ioan I. Șerban, Dorin Giurgiu, Ionela Mircea, Nicolae Josan, Dicționarul personalităților Unirii. Trimișii românilor transilvăneni la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, Muzeul Național al Unirii, Alba Iulia, 2003 p185
Bibliografie modificare
- Ioan I. Șerban, Dorin Giurgiu, Ionela Mircea, Nicolae Josan, Dicționarul personalităților Unirii. Trimișii românilor transilvăneni la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, Muzeul Național al Unirii, Alba Iulia, 2003, ISBN 973-8141-90-7
- Gelu Neamțu, Mircea Vaida-Voevod, 1 decembrie 1918. Mărturii ale participanților, vol. I-II, Editura Academiei Române, București, 2005, ISBN 973-27-1258-9 (vol. I); ISBN 973-27-1264-3 (vol. II)
- Florea Marin, Medicii și Marea Unire, Editura Tipomur, Târgu Mureș, 1993 p.222
Lectură suplimentară modificare
- Daniela Comșa, Eugenia Glodariu, Maria M. Jude, Clujenii și Marea Unire, Muzeul Național Transilvania, Cluj-Napoca, 1998
- Florea Marin, Medicii și Marea Unire, Editura Tipomur, Târgu Mureș, 1993
- Silviu Borș, Alexiu Tatu, Bogdan Andriescu, (coord.), Participanți din localități sibiene la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, Editura Armanis, Sibiu, 2015
Legături externe modificare
- Membrii de drept ai Marii Adunării Naționale de la Alba-Iulia din 1 decembrie 1918, lista publicată în „Gazeta Oficială”, Sibiu, nr. 1, 1/14 decembrie 1918