Malcolm Pasley
Date personale
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Rajkot, India Britanică, India Modificați la Wikidata
Decedat (77 de ani)[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Oxford, Anglia, Regatul Unit Modificați la Wikidata
PărințiSir Rodney Marshall Sabine Pasley, 4th Bt.[*][[Sir Rodney Marshall Sabine Pasley, 4th Bt. ((1899-1982))|​]][5]
Aldyth Werge Hamber[*][[Aldyth Werge Hamber ((1899-1983))|​]][5] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuVirginia Wait[*][[Virginia Wait (Peerage person ID=548348)|​]] (din ) Modificați la Wikidata
CopiiSir Robert Pasley, 6th Baronet[*][[Sir Robert Pasley, 6th Baronet ((born 1965))|​]][5]
Humphrey Pasley[*][[Humphrey Pasley ((born 1967))|​]][5] Modificați la Wikidata
Cetățenie Regatul Unit[6] Modificați la Wikidata
Ocupațietraducător Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană[7]
limba engleză[8][7] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materTrinity College, Oxford[*][[Trinity College, Oxford (college of the University of Oxford)|​]]
Sherborne School[*][[Sherborne School (school in Sherborne, Dorset, England, UK)|​]]  Modificați la Wikidata
OrganizațieMagdalen College[*][[Magdalen College (constituent college of the University of Oxford in England)|​]]  Modificați la Wikidata
PremiiFellow of the British Academy[*][[Fellow of the British Academy (award granted by the British Academy)|​]]  Modificați la Wikidata

Sir John Malcolm Sabine Pasley, al 5-lea Baronet Pasley, FBA (n. , Rajkot, India Britanică, India – d. , Oxford, Anglia, Regatul Unit), cunoscut sub numele de Malcolm Pasley, a fost un istoric literar, cunoscut îndeosebi pentru devotamentul său față de opera lui Franz Kafka și prin publicarea scrierilor acestuia.

Biografie modificare

Primii ani modificare

Născut în Rajkot, India, Pasley a fost un descendent direct al amiralului Sir Thomas Pasley, care s-a distins în războaiele revoluționare purtate împotriva francezilor și a fost făcut baronet în 1794.

În perioada 1944-1946 a servit în Marina Regală Britanică.[9]

Cariera academică și onoruri modificare

Sir Malcolm Pasley a urmat o carieră academică distinsă.[9][10] A studiat la Trinity College de la Oxford, absolvind în 1949 cu o specializare în limbile moderne. După absolvire a lucrat ca asistent universitar la Queen's College din Oxford. În perioada 1950-1958 a fost lector de limba germană la colegiile Brasenose și Magdalen, afiliate Universității Oxford), iar între anii 1958 și 1986 a fost profesor emerit la Colegiul Magdalen. În plus, în perioada 1979-1980 a îndeplinit funcția de vicepreședinte a Colegiului Magdalen.

În 1980 a obținut titlul de doctor honoris causa al Universității din Giessen. În 1982 a preluat titlul de baronet pe care-l deținea ereditar familia sa. În 1983 a fost ales membru al Academiei Germane de Limbă și Literatură din Darmstadt. S-a retras din activitatea didactică în 1986. În 1987 a fost decorat cu Crucea Austriacă de Onoare pentru Educație și Arte, iar în 1991 a devenit membru al British Academy.

Căsătorie și copii modificare

Sir Malcolm Pasley s-a căsătorit în 1965 cu Virginia Wait, cu care a avut doi copii:

  • Robert Killigrew Sabine Pasley, născut pe 25 octombrie 1965
  • Humphrey Sabine Pasley, născut în 1967

Limba germană modificare

Pasley a scris despre mai mulți autori germani, iar studiile sale cu privire la literatura germană și în special la Nietzsche i-au adus celebritatea. Activitatea lui Pasley în acest domeniu a fost de pionierat; cartea Germany: A Companion to German Studies, publicată pentru prima dată în 1972, are parte încă de o cerere mare.[9]

Kafka modificare

Pasley este cel mai bine cunoscut pentru activitatea sa dedicată operei literare a lui Kafka. A început să studieze viața și opera lui Kafka în prima parte a carierei sale și a cunoscut-o pe Marianne Steiner născută Pollak, nepoata lui Kafka și fiica surorii lui, Valli, prin fiul ei, Michael, care a fost student la Oxford. Prin această prietenie Pasley a devenit principalul consilier al moștenitorilor lui Kafka. Pasley îl considera pe Kafka ca „un frate mai mic”.[10]

În 1956, Salman Schocken și Max Brod au depus manuscrisele lui Kafka într-un seif din Elveția din cauza preocupărilor legate de tulburările din Orientul Mijlociu și pentru a asigura siguranța manuscriselor pe care Brod le deținea la Tel Aviv. După o serie de negocieri, Pasley a intrat în posesia manuscriselor lui Kafka care erau în posesia lui Brod posesia. În 1961, Pasley le-a transportat cu mașina din Elveția la Oxford. Pasley a considerat această aventură ca una care „i-a făcut părul măciucă”.[9]

Manuscrisele, cu excepția Procesului, au fost depuse în Librăria Bodley de la Oxford. Procesul a rămas în posesia moștenitoarei lui Brod, Ilse Ester Hoffe, și în noiembrie 1988 Arhivele Literare Germane de la Marbach, Germania a cumpărat manuscrisul pentru 1,1 milioane de lire sterline în cadrul unei licitații organizate de casa Sotheby's.[11][12]

La Oxford, Pasley a condus o echipă de cercetători (Gerhard Neumann, Jost Schillemeit și Jürgen Born) care a recompilat textul, a eliminat editările și modificările introduse de Max Brod și a început să publice lucrările în 1982. Această echipă a restaurat textul original german în starea sa completă, cu o atenție specială acordată punctuației unice a lui Kafka, considerată a fi critică față de stilul său.[13]

Critici aduse activității lui Pasley modificare

După ce au fost publicate operele lui Kafka, Pasley a început să primească critici cu privire la integralitatea publicării lor în limba germană. În acest scop, Stroemfeld Verlag a solicitat permisiunea de a scana manuscrisele pentru a publica o ediție facsimil și un CD-ROM.

În afară de exhaustivitate, aceștia și-au manifestat îngrijorarea față de starea de conservare a lucrărilor; unele erau scrise în creion, iar foile începeau să fie decolorate și fărâmițate.

Pasley le-a refuzat cererile. I s-a alăturat Marianne Steiner, care, în 1998, a declarat pentru The Observer că  „nu pot să-i iert [pentru lucrurile teribile pe care le-au spus despre Pasley]. Nu vreau ca ei să aibă nicio legătură cu manuscrisele”.

În aprilie 1998, Stroemfeld a publicat o versiune facsimil a Procesului. Acest manuscris, fiind deținută de către guvernul german, i-a fost accesibil. În această ediție manuscrisul și transcrierea sunt prezentate unul lângă altul.

Printre cercetătorii care s-au declarat în favoarea edițiilor Stroemfeld se numără Jeremy Adler, profesor de limba germană la King's College din Londra și scriitorii americani Louis Begley și Harold Bloom.

Lucrări modificare

Lucrări publicate modificare

  • 1965 Kafka-Symposion, în colaborare cu Klaus Wagenbach
  • 1972 Germany: a companion to German studies (ediția a II-a, 1982) ISBN: 0-416-33660-4
  • 1978 Nietzsche: Imagery and Thought, ISBN: 0-520-03577-1
  • 1982 Das Schloß (Castelul) ISBN: 3-596-12444-1
  • 1987/89 Max Brod, Franz Kafka: eine Freundschaft
  • 1990 Der Prozeß (Procesul) ISBN: 3-596-12443-3
  • 1990 Reise- Tagebucher, Kafka's travel diaries
  • 1991 Die Handschrift redet (The Manuscript Talks)
  • 1991 The Great Wall of China and Other Stories
  • 1992 The Transformation and Other Stories ISBN: 0-14-018478-3
  • 1993 Nachgelassene Schriften und Fragmente I
  • 1995 Die Schrift ist unveranderlich (The Script is Unchangeable)
  • 1996 Judgment & In the Penal Colony ISBN: 0-14-600178-8

Referințe modificare

  1. ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ a b c d Malcolm Pasley, SNAC, accesat în  
  3. ^ a b c d Malcolm Pasley, Internet Speculative Fiction Database, accesat în  
  4. ^ a b c d John Malcolm Sabine Pasley, 5th Bt., The Peerage 
  5. ^ a b c d The Peerage 
  6. ^ BnF catalogue général, accesat în  
  7. ^ a b CONOR[*][[CONOR (authority control file for author and corporate names in Slovene system COBISS)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  8. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  9. ^ a b c d The Telegraph obituary (http://www.kafka.org/index.php?id=184,200,0,0,1,0)
  10. ^ a b The (London) Independent, Jeremy Adler, 26 March 2004, (http://www.findarticles.com/p/articles/mi_qn4158/is_20040326/ai_n12775723)
  11. ^ The Trial, Franz Kafka, Schocken Book, 1998, Publisher's Note page xiii
  12. ^ "Scholars squabble in Kafkaesque drama", Von David Harrison, The Observer, 17 May 1998, S. 23
  13. ^ Stepping into Kafka’s head, Jeremy Adler, Times Literary Supplement, 13 Oct. 1995(http://www.textkritik.de/rezensionen/kafka/einl_04.htm)