María Corda

actriță maghiară
María Corda
Date personale
Nume la naștereFarkas Mária Antónia Modificați la Wikidata
Născută[1][2] Modificați la Wikidata
Deva, Hunedoara, România Modificați la Wikidata
Decedată (77 de ani)[3][4] Modificați la Wikidata
Thônex⁠(d), Geneva, Elveția Modificați la Wikidata
Căsătorită cuAlexander Korda () Modificați la Wikidata
Cetățenie Ungaria Modificați la Wikidata
Ocupațieactriță
silent film actor[*][[silent film actor (actor or actress who appears in silent films)|​]] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba maghiară
limba germană
limba engleză Modificați la Wikidata
Activitate
DomiciliuUngaria
Viena
Berlin
Hollywood
New York City
Geneva  Modificați la Wikidata
Ani de activitate1919–1929

María Corda (Mária Antónia Farkas, n. , Deva, Hunedoara, România – d. , Thônex⁠(d), Geneva, Elveția) a fost o actriță maghiară și o vedetă a filmului mut în Germania și Austria.

Biografie modificare

A început cariera de actriță în teatrele din Budapesta în primele zile ale Primului Război Mondial și la scurt timp după destrămarea Austro-Ungariei, a început să lucreze și în industria cinematografică. Primul ei rol a fost în Se ki, se be în 1919, al regizorului maghiar Korda Sandor, care va fi cunoscut sub numele de Alexander Korda. S-a căsătorit cu Sandor, în acel moment acesta era regizorul principal în industria de film din Ungaria, în 1919. El a distribuit-o în trei filme în acel an Trandafirul alb (Fehér rózsa), Ave Caesar! și Numărul 111 ( A 111-es) pe care le-a regizat.[5][6]

Tânărul cuplu a fost afectat de agitația din Ungaria care a urmat la destrămarea Imperiului Austro-Ungar. Pentru o scurtă perioadă, Ungaria a fost o democrație condusă prost, apoi o dictatură comunistă și, în sfârșit  – cu sprijinul forțelor occidentale  – Miklós Horthy a transformat Ungaria într-o regență autoritară. Maria și Alexander au continuat să realizez filme, indiferent de cine a fost la putere, Maria fiind cea mai cunoscută actriță din Ungaria și soțul ei cel mai important regizor.[5]

Cu toate acestea, soțul ei a fost luat în octombrie 1919 (în perioada Terorii Albe) de poliția secretă a lui Horthy și a dispărut,[5] Maria a reușit să ajungă la cumnatul ei, Zoltan Korda, cei doi au aflat unde a fost ținut Alexander, la un hotel din Budapesta care era notoriu pentru faptul că avea o cameră de tortură în subsolul său. Maria s-a dus la Misiunea Militară Britanică și la nepotul ei, scriitorul englez Michael Korda,[6] pentru că soțul ei să fie eliberat, în caz contrar amenințând că va provoca un scandal internațional prin care va expune foarte probabil rolul guvernului britanic în a-l defini pe Horthy ca regent.[7][5][6]

Soțul ei a fost eliberat și apoi au fugit din țară, cei doi s-au mutat la Viena, o alegere logică, deoarece germana era a doua limbă a Ungariei.[6] Aici și-au schimbat numele, el în Alexander Korda și ea, din motive necunoscute, în „Maria Corda” - cu C. La Viena, el a început să regizeze filme până în 1920, iar cuplul a avut un copil, Peter Vincent Korda, singurul lor copil, născut în 1921.[8] Maria Corda a devenit în curând o vedetă a filmului mut austriac, jucând în filme epice regizate de soțul ei, ca de exemplu Samson und Delila (1922), sau în Die Sklavenkönigin regizat de Michael Curtiz (1924). Ea a jucat și într-un film epic italian similar, Gli ultimi giorni di Pompei (Ultimele zile ale Pompeiului, 1926), regizat de Carmine Gallone și Amleto Palermi după un roman omonim de Edward Bulwer-Lytton.

În 1926, Corda și soțul ei s-au mutat la Berlin, unde au avut succes ca echipă, el ca regizor, iar Maria în roluri principale. În curând au atras suficientă faimă astfel încât Mariei i s-a oferit un contract cu First National, un studio de la Hollywood; de asemenea și soțul ei a semnat contractul, ca un fel de ofertă la pachet. Au mers cu vaporul în America în acel an și s-au stabilit în Beverly Hills.

Din păcate, Corda nu a mai avut același succes la Hollywood. A apărut în primele producții ale lui Korda din SUA, în special The Private Life of Helen of Troy (1927), dar niciunul dintre filme nu a avut un prea mare succes. Din păcate, la fel ca multe alte vedete ale filmului mut din aceea perioadă, cariera ei la Hollywood s-a încheiat brusc în 1928 odată cu răspândirea filmelor cu sunet, mai ales că ea învățase puțină engleză și avea un accent pronunțat. Când contractele cu studioul s-au încheiat, Alexander s-a folosit de larghețea legilor privind divorț în California, punând astfel capăt unei căsătorii care a fost furtunoasă timp de mulți ani. El s-a întors în Europa și a ajuns repede să fie în centrul producătorilor britanici de film pentru următorii douăzeci și cinci de ani.

Corda s-a mutat la New York, unde a scris o serie de romane. Ultimii ani ai vieții i-a petrecut în apropiere de Geneva, în Elveția. Când fostul ei soț a fost numit cavaler în 1942, Corda a insistat să fie numită „Lady Korda”, cu toate că Alexander s-a recăsătorit între timp, iar după moartea lui ea a făcut mai multe încercări extrem de mediatizate pentru a se afirma ca văduvă și pentru a revendica o moștenire, dar a pierdut în instanțele britanice, deoarece fostul ei soț s-a căsătorit de trei ori.[9] Korda i-a plătit o pensie substanțială până la moartea sa în 1956.[10]

Filmografie parțială modificare

Referințe modificare

  1. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ a b „María Corda”, Internet Movie Database, accesat în  
  3. ^ a b Filmportal.de, accesat în  
  4. ^ a b http://www.steffi-line.de/archiv_text/nost_film20b40/107_corda_maria.htm, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  5. ^ a b c d Kulik, Karol. Alexander Korda: The Man Who Could Work Miracles. Virgin Books, 1990. ISBN 978-0870003356
  6. ^ a b c d Korda, Michael. Charmed Lives: A Family Romance. Random House, 1979. ISBN 9780394419541
  7. ^ Charmed Lives (1979) by Michael Korda, p. 67
  8. ^ „Alexander Korda - Biography”. Accesat în . 
  9. ^ Korda, p. 442-445
  10. ^ Korda, p. 85

Legături externe modificare