Marcel Gromaire
| Marcel Gromaire | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Marcel Georges Crincrin Gromaire  |
| Născut | [1][2][3][4] Noyelles, Nord-Pas-de-Calais, Franța |
| Decedat | (78 de ani)[1][2][3][5] Paris, Franța[6] |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Franța[7] |
| Ocupație | pictor gravor[*] ilustrator[*] sculptor artist grafic[*] grafician[*] artist vizual[*] |
| Locul desfășurării activității | Țările de Jos[8] |
| Limbi vorbite | limba franceză[9] |
| Activitate | |
| Studii | Académie Colarossi[*], Academia Ranson, Académie de la Palette[*] |
| Pregătire | Henri Matisse |
| Profesor pentru | Ole Kielberg[*], Ragnar Person[*], Liv Derkert[*] |
| Mișcare artistică | Pont-Aven School[*], expresionism |
| Premii | Comandor al Legiunii de Onoare[*] |
Modifică date / text  | |
Marcel Gromaire (n. , Noyelles, Nord-Pas-de-Calais, Franța – d. , Paris, Franța) a fost un pictor francez. A pictat multe lucrări pe subiecte sociale și este adesea asociat cu realismul social, dar se poate spune că Gromaire a creat o operă independentă, distinctă de grupuri și mișcări.
Tinerețe modificare
Marcel Gromaire, al cărui tată era educator la Paris, s-a născut în Noyelles-sur-Sambre, Franța. A urmat studii clasice la Douai, apoi și-a continuat studiile la Paris, obținând bacalaureatul în drept în 1909, o carieră judiciară pe care a abandonat-o rapid. A frecventat studiourile din Montparnasse și a urmat cursuri la Académie de La Palette(d).[10] În 1912, și-a efectuat serviciul militar la Lille. A fost rănit în 1916 în bătălia de la Somme.[11]
Viața creativă modificare
Gromaire s-a întors la Paris. Lucrând într-un studio din Paris, a pictat realitatea studioului său, lumina și conținutul acestuia, folosind ocru închis și maro. Și-a folosit studioul ca pe un etalon, ca pe un filtru; era mai mult decât un simplu loc de pictat.[12]
Întâlnirea cu un colecționar, doctorul Girardin, i-a consacrat cariera de artist când a achiziționat întreaga operă a lui Gromaire. Când Girardin a murit în 1953, Muzeul de Artă Modernă din Paris a primit 78 de picturi în ulei, precum și o colecție de acuarele.[11]
Gromaire a fost recunoscut foarte devreme de galerii și muzee. Încă din 1931, Pierre Matisse(d) a expus opera lui Gromaire la inaugurarea galeriei sale din New York. În 1933, o retrospectivă la Kunsthalle de Baie a stabilit importanța ansamblului său de lucrări. În 1937, opera sa a fost expusă la ordinele statului la Expoziția Internațională de la Paris.
Gromaire a pictat puțin peste șapte sute de pânze, în medie aproximativ zece pe an.
Gromaire a și predat, iar printre elevii săi s-au numărat pictorița și sculptorițaJeanne Patterson Miles(d).[13]
Cariera ulterioară modificare
Din 1939 până în 1944, Gromaire a locuit la Aubusson, Creuse și a participat la reînnoirea mișcării de tapiserie împreună cu Jean Lurcat(d). A fost numit profesor la École nationale supérieure des arts décoratifs din 1950 până în 1962.
În 1950, a călătorit în Statele Unite ca membru al juriului pentru Premiul Carnegie, care a fost acordat lui Jacques Villon(d) în acel an. Un premiu Carnegie (nu primul) a fost acordat lui Gromaire însuși în 1952.
În 1954, a fost numit comandant al Legiunii de Onoare și în 1958 a primit Grand Prix National des Arts.
Din 1947 până în 1956, a expus la Galerie Louis Carré din Paris. În 1963, lui Gromaire i-a fost dedicată o retrospectivă la Musée national d'art moderne.
Gromaire a murit la Paris în 1971, după o lungă ședere în spital. În 1980, a avut loc o expoziție la Musée d'art moderne de la Ville de Paris, între 12 iunie și 28 septembrie.
Note modificare
- ^ a b c d „Marcel Gromaire”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b c d Marcel Gromaire (în engleză), RKDartists
- ^ a b Marcel Georges Gromaire (în franceză), Baza de date Léonore
- ^ a b Marcel Gromaire (în engleză), Benezit Dictionary of Artists
- ^ „Marcel Gromaire”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Museum of Modern Art online collection, accesat în
- ^ RKDartists, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ André de Ridder, Le Fauconnier, L'Art Libre, No. 11, August 15, 1919, p. 120. Gallica, Bibliothèque nationale de France
- ^ a b artnet.com
- ^ The Artist in His Studio, Viking Press, by Alexander Liberman
- ^ Jules Heller; Nancy G. Heller (). North American Women Artists of the Twentieth Century: A Biographical Dictionary. Routledge. ISBN 978-1-135-63882-5.