Marcus Licinius Crassus
| Marcus Licinius Crassus | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 115 î.Hr.[2][3]  Roma Antică |
| Decedat | (62 de ani)[4] Harran, Parția |
| Cauza decesului | ucis în luptă |
| Părinți | Publius Licinius Crassus Dives[*][4][5][6][7] |
| Frați și surori | Publius Licinius Crassus Dives[*][6][7] |
| Căsătorit cu | Tertulla[*] |
| Copii | Publius Licinius Crassus[*][6][7] Marcus Licinius Crassus[*][6][7] |
| Ocupație | Ancient Roman politician[*] Ancient Roman military personnel[*] army officer[*] |
| Limbi vorbite | limba latină[8] |
| Consul | |
| În funcție – [1] | |
| Senator roman | |
| Guvernator | |
| Partid politic | Optimates |
Modifică date / text  | |
Marcus Licinius Crassus Dives (n. 115 î.Hr./114 î.Hr.-53 î.Hr.) a fost un politician din timpul republicii romane fiind renumit pentru averea sa. Capacitatea lui politică și militară nu sunt însă la nivelul posibilităților sale financiare.
Biografie modificare
Crassus provine dintr-o familie patriciană bogată ai cărei membri au avut funcții de stat importante în timpul celui de-al II-lea război Punic [9]. Tatăl său Publius Licinius Crassus a fost consul (97 î.Hr.) și cenzor (89 î.Hr.) fiind ucis în timpul conflictului dintre Gaius Marius, Lucius Cornelius Cinna, conflict politic în care Lucius Cornelius Sulla preia puterea politică.
Tânărul Crassus reușește să scape din acest conflict cu viață, și va lupta ca ofițer[10] într-un război civil din Spania de partea lui Sulla care se va reîntoarce la Roma. Crassus devine și mai bogat prin diferite afaceri câștigate prin instruirea sclavilor ca gladiatori.
Deja în timpul refugiului său în Spania Crassus deținea deja o avere de 300 de talanți [11]
După ce în anul 73 î.Hr. a fost pretor, Crassus este ales comandant suprem al trupelor militare romane pornite contra revoltei sclavilor conduși de Spartacus revoltă pe care după lupte grele reușește să o înăbușe (71 î.Hr.).
Sclavii prizonieri vor fi răstigniți de-a lungul drumului Via Appia [12].
Împreună cu rivalul său Gnaeus Pompeius Magnus devine consul cu care împreună va emite legi pentru siguranța statului roman. Până la alegerea lui în primul triumvirat,[13] Crassus nu are prea multă influență din punct de vedere, politic, și funcția de triumvir o dobândește prin plătirea datoriilor lui Caesar. A avut un fiu Publius Licinius Crassus, general în armata lui Caesar.
Caesar căuta să aplaneze rivalitatea crescândă dintre Crassus și Pompei. Crassus moare fiind înfrânt și trădat într-un război din Siria (53 î.Hr.), unde din 40 000 de soldați ajung numai 10 000 la Roma, ei vor aduce și capul lui Crassus trimis de regele parților Orodes II (57-38 î.Hr.).
Regele parților îl cheamă pe Crassus să negocieze, iar acesta pleacă lăsându-și armată în urma, Orodes al al II-lea profită și îl omoară. După ce îl omoară parții îi taie capul și toarnă aur topit în gât, apoi este trimis romanilor retrași în orașul Carrhae.
Note modificare
- ^ a b The Magistrats of the Roman Republic[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ VIe / Krass, Mark Lițini[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ a b IeSBE / Krass[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ RSKD / Licinii[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ a b c d M. Licinius (68) P. f. M. n. Crassus, Digital Prosopography of the Roman Republic, accesat în
- ^ a b c d Digital Prosopography of the Roman Republic, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ al doilea război punic (218 î.Hr.-201 î.Hr.) contra lui Hannibal
- ^ are mai multe merite militare în războiul din Spania, unde se va îmbogăți din proscripții
- ^ bani de origine babiloniană cu o greutate între 20 și 36 kg (60 „mine” sau 600 „drahme”), un sclav costa 8 „mine”, Crassus înainte de moarte deținea 7 100 talanți
- ^ drum consular roman construit prin anii 312 î.Hr. de Appius Claudius Caecus (politician roman)
- ^ primul triumvirat (60 î.Hr.) compus din Gaius Iulius Caesar, Gnaeus Pompeius Magnus și Marcus Licinius Crassus
Lectură suplimentară modificare
- Stothard, Peter. Crassus. Primul magnat al Romei. București, Editura All, 2023, 172 p., ISBN 978-606-587-614-9