Wikipedia

Marie Kojecká-Karásková

traducătoare cehoslovacă
Marie Kojecká-Karásková
Date personale
Născută[1] Modificați la Wikidata
Praga, Austro-Ungaria[1] Modificați la Wikidata
Decedată (72 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Praga, Cehoslovacia[1] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuJosef Kojecký[*]​ Modificați la Wikidata
Cetățenie Austro-Ungaria
 Cehoslovacia Modificați la Wikidata
Ocupațietraducătoare Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba cehă Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Marie Kojecká-Karásková (n. , Praga, Austro-Ungaria – d. , Praga, Cehoslovacia) a fost o jurnalistă și traducătoare cehoslovacă. A lucrat câțiva ani în cadrul Legației Cehoslovaciei din România – timp în care a învățat limba română, a urmat studii la Universitatea din București și a avut prilejul să-i cunoască pe unii dintre cei mai importanți scriitori români ai perioadei interbelice – și apoi la agenția de știri Centropres din Praga.[2]

Marie Kojecká-Karásková a făcut parte, alături de J. Š. Kvapil și Jindra Hušková-Flajšhansová, din prima generație de traducători cehi din limba română cu pregătire profesională și a adus în perioada interbelică o contribuție însemnată la promovarea literaturii române în Cehoslovacia.[3][4] Ea a tradus în limba cehă mai multe opere literare românești cu tematică socială (printre care Calea Victoriei de Cezar Petrescu, Ion și Pădurea spânzuraților de Liviu Rebreanu,[2][5][6] Baltagul, Mitrea Cocor și Venea o moară pe Siret de Mihail Sadoveanu și Desculț de Zaharia Stancu) și s-a remarcat ca o promotoare a relațiilor culturale ceho-române.[2][6]

Biografie modificare

S-a născut la 2 februarie 1904 în orașul Praga (care făcea parte atunci din Austro-Ungaria).[2][7] A absolvit cursurile Liceului de fete „Eliška Krásnohorská” din Praga în 1925 și s-a înscris apoi la Facultatea de Filosofie⁠(d) a Universității Caroline din Praga (FFUK) pentru a studia literatura engleză și limbile slave.[2] În anul 1926 s-a căsătorit cu jurnalistul și editorul Josef Kojecký (1902–1945) și au plecat împreună în România pentru a lucra în cadrul Legației Cehoslovaciei.[2][7] Marie Kojecká a obținut o bursă și a studiat la Universitatea din București, având prilejul să cunoască în acest timp numeroși scriitori români precum Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu,[2][4][7] Cezar Petrescu[4] și Carol Ardeleanu[2][7] Potrivit slavistului Traian Ionescu-Nișcov, ea a ajuns să cunoască „destul de bine” limba română în perioada petrecută la București.[8]

După stagiul efectuat în România, ea s-a întors în Cehoslovacia și a fost angajată în anul 1934 la agenția de știri Centropres din Praga, unde a lucrat până în 1944.[2] Soțul ei a activat în acest timp ca redactor la revista Baťa din orașul Zlín și a editat revistele Silný stát („Stat puternic”) și Palcát („Buzduganul”), iar după ocuparea Cehoslovaciei de către Germania Nazistă a fost arestat de ocupanții germani și deportat în lagărele de concentrare naziste; a murit în anul 1945 în lagărul Bergen-Belsen.[2] După o scurtă perioadă (1944–1945) în care a lucrat la Philips, Marie Kojecká a revenit din nou în anul 1945 la Centropres.[2] A decedat în 6 aprilie 1976 la Praga.[2]

Activitatea literară modificare

Marie Kojecká a devenit unul dintre primii traducători cehi de literatură română[2][7] și s-a concentrat îndeosebi pe operele literare cu un puternic caracter social.[2] A publicat, până la începerea celui de-al Doilea Război Mondial, traducerile în limba cehă ale unor romane reprezentative ale literaturii române interbelice precum Pădurea spânzuraților (1928) și Ion (1929) de Liviu Rebreanu, Calea Victoriei (1930) de Cezar Petrescu,[2][5][6][8] Diplomatul, tăbăcarul și actrița (1931) de Carol Ardeleanu, Baltagul (1938) și Venea o moară pe Siret (1939) de Mihail Sadoveanu.[2][6][8] În plus, comedia Greșala lui Dumnezeu a lui Caton Theodorian a fost transmisă, în traducerea Mariei Kojecká, de postul Radio Praga în ziua de 10 mai 1937.[8] Traducerea romanelor lui Cezar Petrescu[2] și Carol Ardeleanu[2][9] au fost realizate în colaborare cu soțul ei.[2][5][10] Toate aceste traduceri au avut un mare succes la cititorii cehoslovaci și au beneficiat de recenzii critice favorabile.[5]

Interesul tot mai mare al editorilor cehoslovaci pentru operele scriitorilor români contemporani, evidențiat prin publicarea destul de rapidă a unor romane recente (spre exemplu, traducerea romanului Calea Victoriei a fost publicată în anul următor apariției acestei opere literare în România), s-a datorat dezvoltării relațiilor cehoslovaco-române în perioada interbelică și intenției de prezentare a țării aliate ca o țară europeană, în plin proces de modernizare.[3][4] Potrivit mărturisirii făcute spre sfârșitul vieții de Marie Kojecká-Karásková, editorii de atunci s-au străduit să prezinte literatura română drept o „lectură modernă și captivantă” și au schimbat, din acest motiv, titlurile unor cărți pentru a suna „mai atrăgător” pentru publicul ceh.[4] Astfel, Calea Victoriei a fost publicată sub titlul Paříž východu, adică „Parisul Orientului”,[4][5][8] iar Baltagul (al cărui corespondent în limba cehă este „Kyj”, un cuvânt monosilabic și lipsit de rezonanță după opinia lui Traian Ionescu-Nișcov)[8] a devenit Tři jezdci, adică „Trei călăreți”.[4][8] Tălmăcirea romanului Baltagul de Maria Kojecká a fost lăudată de slavistul Traian Ionescu-Nișcov într-un studiu amănunțit publicat în octombrie 1939 în Revista Fundațiilor Regale, în ciuda observațiilor că unele exprimări au fost redate în forme verbale corecte, lipsite de frumusețea poetică a textului original.[11]

După război, ea și-a continuat activitatea de traducătoare și a tradus romanele Desculț (1949) de Zaharia Stancu[2][6] și Mitrea Cocor (1950) de Mihail Sadoveanu, precum și mai multe nuvele ale lui Alexandru Sahia, care au fost publicate într-un volum în anul 1950.[2]

Marie Kojecká a scris, de asemenea, o serie de articole și foiletoane despre particularitățile naționale și folcloristice ale culturii române și despre evenimentele actuale ale vieții literare românești, care au apărut în mai multe periodice cehoslovace precum Československá republika, Dnešní Rumunsko, Domov našich žen, Evropský literární klub (ELK), Květy, Literární noviny, Národní listy, Národní osvobození, Nový svět, Panoráma, Svobodné noviny, Severočeský deník, Venkov și Zemědělské noviny.[2] Unele traduceri din proza ​​și poezia altor autori români (ca, de exemplu, Constantin Sandu-Aldea, I. L. Caragiale, Octavian Goga) au fost publicate, însoțite cu comentarii, în revista Venkov și în alte periodice.[2]

Lucrări (selecție) modificare

Traduceri modificare

  • Carol Ardeleanu, Diplomat, koželuh a herečka (Diplomatul, tăbăcarul și actrița), Ústřední dělnické knihkupectví a nakladatelství (Antonín Svěcený), Praga, 1931, 213 p.[8] – împreună cu Josef Kojecký;
  • Cezar Petrescu, Paříž východu (Calea Victoriei), Unie, Praga, 1930, 433 p.[8][12] – împreună cu Josef Kojecký;[12]
  • Liviu Rebreanu, Les oběšených (Pădurea spânzuraților), Šolc a Šimáček, Praga, col. Matice lidu, 1928, 364 p.[8][13] (ed. a II-a, Naše vojsko, Praga, col. Knihovna vojáka, 1960, 235 p., cu postfață scrisă de Marie Kavková);[14]
  • Liviu Rebreanu: Jon (Ion), 2 vol., Družstvení Práce, Praga, col. Živé knihy, 1929, 472 p.;[8][13]
  • Mihail Sadoveanu, Tři jezdci (Baltagul), Melantrich, Praga, col. Epika, 1938, 162 p.;[8][15]
  • Mihail Sadoveanu, Po řece připlul mlýn (Venea o moară pe Siret), Evropský literární klub (ELK), Praga, 1939, 264 p., cu postfață scrisă de dr. Traian Ionescu-Nișcov;[15] inclusă apoi în vol. Čakan. Po řece připlul mlýn. Mitrea Cocor. Vybrané spisy Mihaila Sadoveana. Svazek II) (Baltagul. Venea o moară pe Siret. Mitrea Cocor. Scrieri alese ale lui Mihail Sadoveanu. Vol. II), SNKLHU, Praga, 1957, 583 p.;[16]
  • Mihail Sadoveanu, Mitrea Kokor (Mitrea Cocor), Mir, Praga, 1950, 155 p., cu copertă de Jaroslav Mentl (ed. a III-a, Družstvení práce, Praga, col. Živé knihy, 1951, 153 p.;[17]
  • Alexandru Sahia, Výkřik (Nuvele), Mir, Praga, 1950, 115 p., cu cuvânt înainte de Ion Victor;[18] conține povestirile „Jarní poprava” („Execuția din primăvară”), „Jednoročákov a smrt” („Moartea tânărului cu termen redus”), „Otcův návrat z války” („Întoarcerea tatii din război”), „Na krvavém poli u Merešti” („Pe câmpia de sânge a Mărășeștilor”), „Vzpoura v přístavu” („Revolta din port”), „Nezaměstnanost bez rasy” („Șomaj fără rasă”), „Jaro” („Primăvara”), „Červnový déšť” („Ploaia din iunie”), „Smrt polykače šavlí” („Moartea înghițitorului de săbii”) și „Živá továrna” („Uzina vie”);[19][20]
  • Zaharia Stancu, Bosý (Desculț), Mir, Praga–Brno, 1949, 461 p.[21][22]
  • Caton Theodorian, Greșala lui Dumnezeu, reprezentată și difuzată în 10 mai 1937 de Radio Praga[8]

Note modificare

  1. ^ a b c d e f Czech National Authority Database, accesat în  
  2. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w Vladimír Forst (red.), ed. (), Lexikon české literatury (PDF), 2/II K–L, Praga: Nakladatelství Academia, p. 774, accesat în  
  3. ^ a b Libuše Valentová (), „Retrospectivă: Relații culturale româno-ceho-slovace” (PDF), România literară (25), p. 25, accesat în  
  4. ^ a b c d e f g Libuše Valentová (), „Meridiane: Corespondență din Praga de Libuše Valentová – Traducerile din română în cehă înainte de 1989”, România literară (21), pp. 26–27, arhivat din original la , accesat în  
  5. ^ a b c d e ***, „Relațiile culturale româno-cehoslovace — Premergătorii prieteniei cehoslovace — Relațiile universitare — Opere românești traduse in limba cehă — Convorbire cu d-na dr. Jindra Huskova-Flajshansova”, în Universul, anul XLVIII, nr. 272, luni 3 noiembrie 1930, p. 4.
  6. ^ a b c d e V. Savin (), „Prietenii de pe malurile Vltavei” (PDF), Flacăra (7 (143)), pp. 10–11, accesat în  
  7. ^ a b c d e Gabriel Mareș, Literatura română în spațiul ceh sub regim comunist, Ed. All Educational, București, 2013.
  8. ^ a b c d e f g h i j k l m Traian Ionescu-Nișcov, „Baltagul în limba cehă”, în Revista Fundațiilor Regale, București, anul VI, nr. 10, 1 octombrie 1939, p. 213.
  9. ^ Kateřina Šeflová (), Historie českých překladů z rumunštiny (lucrare de diplomă elaborată sub conducerea prof.dr. Libuše Valentová) (PDF), Praga: Univerzita Karlova v Praze. Filozofická fakulta. Katedra jihoslovanských a balkanistických studií, p. 31, accesat în  
  10. ^ Kateřina Šeflová (), Historie českých překladů z rumunštiny (lucrare de diplomă elaborată sub conducerea prof.dr. Libuše Valentová) (PDF), Praga: Univerzita Karlova v Praze. Filozofická fakulta. Katedra jihoslovanských a balkanistických studií, p. 43, accesat în  
  11. ^ Traian Ionescu-Nișcov, „Baltagul în limba cehă”, în Revista Fundațiilor Regale, București, anul VI, nr. 10, 1 octombrie 1939, pp. 213–220.
  12. ^ a b Geta Costache și Anca Podgoreanu (ed.), Scriitori români în limbi străine: ghid bibliografic de literatură română, vol. 2 (I–Z), Biblioteca Centrală Universitară „Carol I”, București, 2014, p. 210. ISBN: 978-973-88947-7-8
  13. ^ a b Geta Costache și Anca Podgoreanu (ed.), Scriitori români în limbi străine: ghid bibliografic de literatură română, vol. 2 (I–Z), Biblioteca Centrală Universitară „Carol I”, București, 2014, p. 260. ISBN: 978-973-88947-7-8
  14. ^ Geta Costache și Anca Podgoreanu (ed.), Scriitori români în limbi străine: ghid bibliografic de literatură română, vol. 2 (I–Z), Biblioteca Centrală Universitară „Carol I”, București, 2014, p. 263. ISBN: 978-973-88947-7-8
  15. ^ a b Geta Costache și Anca Podgoreanu (ed.), Scriitori români în limbi străine: ghid bibliografic de literatură română, vol. 2 (I–Z), Biblioteca Centrală Universitară „Carol I”, București, 2014, p. 279. ISBN: 978-973-88947-7-8
  16. ^ Geta Costache și Anca Podgoreanu (ed.), Scriitori români în limbi străine: ghid bibliografic de literatură română, vol. 2 (I–Z), Biblioteca Centrală Universitară „Carol I”, București, 2014, p. 287. ISBN: 978-973-88947-7-8
  17. ^ Geta Costache și Anca Podgoreanu (ed.), Scriitori români în limbi străine: ghid bibliografic de literatură română, vol. 2 (I–Z), Biblioteca Centrală Universitară „Carol I”, București, 2014, pp. 280–281. ISBN: 978-973-88947-7-8
  18. ^ Geta Costache și Anca Podgoreanu (ed.), Scriitori români în limbi străine: ghid bibliografic de literatură română, vol. 2 (I–Z), Biblioteca Centrală Universitară „Carol I”, București, 2014, p. 306. ISBN: 978-973-88947-7-8
  19. ^ Viorica Nedelcovici, Elvira Popescu, Constanța Protopopescu, Cartea românească în lume, 1945–1972, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1975, p. 48.
  20. ^ Kateřina Šeflová (), Historie českých překladů z rumunštiny (lucrare de diplomă elaborată sub conducerea prof.dr. Libuše Valentová) (PDF), Praga: Univerzita Karlova v Praze. Filozofická fakulta. Katedra jihoslovanských a balkanistických studií, p. 114, accesat în  
  21. ^ Geta Costache și Anca Podgoreanu (ed.), Scriitori români în limbi străine: ghid bibliografic de literatură română, vol. 2 (I–Z), Biblioteca Centrală Universitară „Carol I”, București, 2014, p. 344. ISBN: 978-973-88947-7-8
  22. ^ Ovidiu Ghidirmic, Zaharia Stancu sau interogația nesfîrșită, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1977, p. 232.
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Marie_Kojecká-Karásková&oldid=16227636