Mark Fettes

Mark Fettes în timpul celui de-al 100-lea Congres Universal, Lille (Franța), 2015
Date personale
Născut (62 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Weaverville⁠(d), Carolina de Nord, SUA[2] Modificați la Wikidata
Cetățenie Canada
 Statele Unite ale Americii Modificați la Wikidata
Ocupațieesperantist Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiToronto[3] Modificați la Wikidata
Limbi vorbiteEsperanto Modificați la Wikidata
Președinte al
Asociației Universale de Esperanto
În funcție
2013 – 2019
Precedat deProbal Dasgupta

PremiiEsperantist of the Year[*][[Esperantist of the Year |​]] ()

Mark Fettes (n. , Weaverville⁠(d), Carolina de Nord, SUA) este un esperantist, profesor universitar de pedagogie și președintele Asociației Universale de Esperanto (AUE) începând din 2013.

Carieră în Esperantujo modificare

Din octombrie 1986 până în ianuarie 1992 Fettes a lucrat la oficiul central al AUE ca redactor la revista lunară Esperanto. În această perioadă el a restabilit de asemenea departamentul de relații publice al AUE. În 1990 a scris un eseu la subiectul ”O singură limbă pentru Europa” și a câștigat pentru acesta un premiu din partea European Union Studies Association, mai târziu fiind publicat în mai multe limbi ca document oficial esperanto.

La al 77-lea Congres Universal din Viena el a fost ales în postura de membru al consiliului de conducere al AUE, iar în 1994 a acceptat postul de secretar general după demisia esperantistului britanic Ian Jackson. A fost ales din nou secretar general în anul următor, dar în 1996 a demisionat în favoarea esperantistei italiene Michela Lipari. El a continuat, însă, să fie membru al consiliului de conducere până în 1998. La cel de-al 81-lea Congres Universal Mark Fettes a lansat Manifestul de la Praga, un document în mai multe limbi care pune accentul pe comunicarea democratică, drepturile lingvistice, păstrarea diversității lingvistice și educația lingvistică eficientă. El a mai organizat și simpozionul Nitobe, dedicat autorului, educatorului și diplomatului japonez Nitobe Inazō; expunerile de la simpozion au fost publicate mai târziu în cartea Al lingva demokratio (trad: Spre o democrație lingvistică).

În 1992 el a devenit unul dintre redactorii revistei esperanto Monato, la rubrica La monda vilaĝo (trad: Satul global)[4], poziție pe care a deținut-o până în 1995. Mark Fettes a început să lucreze cu Fundația pentru Studii Esperantice în 1995 și a devenit primul său director general în anul 2000. În aprilie 2001 a organizat un seminar despre esperanto și educație în Arlington, Virginia. Acesta a dus la crearea a două proiecte educaționale pe web - edukado.net și lernu.net.

După o absență de 12 ani din comitetul de conducere al AUE (Komitato) Fettes s-a întors în 2010 ca membru de categoria B. El a propus crearea unei comisii pentru probleme strategice; Komitato a acceptat și l-a ales conducător al noii structuri.

În timpul celui de-al 98-lea Congres Universal de Esperanto de la Reykjavik, la 20 iulie 2013, Mark Fettes a fost ales președinte al AUE. Printre responsabilitățile sale se numără elaborarea unui plan strategic de lucru și a politicii congresului, administrarea finanțelor organizației, sediului, Organizației Universale de Tineret Esperanto, Centrului pentru Cercetare și Documentare a Problemelor Limbilor Lumii și a site-ului AUE, uea.org[5].

Viața personală modificare

Mark Fettes a învățat limba esperanto de sine stătător în Noua Zeelandă, pe când era copil de 14 ani[6].

În 2000 el și familia sa s-au mutat în Vancouver. După un an în poziția de cercetător postdoctoral la Universitatea Simon Fraser din oraș a devenit asistent universitar la facultatea de pedagogie, acolo unde lucrează până în prezent. Ulterior a devenit membru al consiliului de conducere al ESF, în prezent ocupând acolo poziția de vicepreședinte. El este responsabil, astfel, de colaborarea ESF cu organizația non-profit de tineret E@I și de planificarea/dezvoltarea diferitor proiecte.

În 2003 a primit un grant de cercetare în valoare de 1 milion de dolari pentru a studia educația copiilor indigeni. El a împărțit un alt grant de 1 milion de dolari cu un coleg în 2010 cu scopul de a crea o școală publică primară axată pe mediu în orașul Maple Ridge din apropiere[7]. Această școală urmărește să-i învețe pe copii despre mediu și problemele ecologice.

În același timp Fettes elaborează un studiu despre diferențele dintre învățarea bazată pe experiență și cea tradițională bazată pe manuale școlare[7].

Referințe modificare

  1. ^ a b „Mark Fettes”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ Nia diligenta kolegaro[*][[Nia diligenta kolegaro (biographies of 200 famous Esperantists)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor);
  3. ^ „Mark Fettes”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  4. ^ Paul Peeraerts, Enkonduko ("Introduction"), in Monato, January 1992 issue, page 3
  5. ^ Gazetaraj Komunikoj de UEA, No. 510: Respondecoj de la novaj UEA-estraranoj ("Responsibilities of the new executive members"). Accessed 16 July 2015.
  6. ^ “Building a fairer world through Esperanto” on The Slovak Spektator. Page accessed on the 4th of August, 2016
  7. ^ a b Janet Steffenhagen, Environmental School Project Arhivat în , la Wayback Machine.: Place-Based Imaginative and Ecological Education in Maple Ridge, BC, Vancouver Sun. Accessed 16 July 2015.