Mihail Budîko
| Mikhail Budyko | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][3]  Gomel, RSFS Rusă[4][5] |
| Decedat | (81 de ani)[1] Sankt Petersburg, Rusia[6] |
| Înmormântat | Cimitirul Serafimovskoe[*] |
| Cetățenie |  Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste Rusia |
| Ocupație | geofizician[*] climatolog[*] geograf |
| Limbi vorbite | limba rusă[7] |
| Activitate | |
| Domeniu | geofizică[2] geografie[2] climatologie[2] |
| Instituție | Gosudarstvennîi gidrologiceski institut[*] Glavnaia gheofiziceskaia observatoria imeni A. I. Voeikova[*] |
| Alma Mater | Universitatea Politehnică de Stat Petru cel Mare din Sankt Petersburg[*] Universitatea de Stat din Sankt Petersburg |
| Organizații | Academia Rusă de Științe Academia de Științe a URSS[*] |
| Premii | Ordinul Revoluția din Octombrie[*] Ordinul Insigna de Onoare Ordinul de Merit pentru Patrie, Gradul IV[*] Ordinul Steagul Roșu al Muncii Blue Planet Prize[*] () Premiul Lenin Robert E. Horton Medal[*] () |
Modifică date / text  | |
Mihail Ivanovici Budîko[a] (n. , Gomel, RSFS Rusă – d. , Sankt Petersburg, Rusia) a fost un climatolog sovietic și unul dintre fondatorii climatologiei fizice. El a fost pionier în studiile privind clima globală și a calculat temperatura Pământului luând în considerare un model fizic simplu de echilibru în care radiația solară absorbită de sistemul Pământului este echilibrată de energia re-radiată în spațiu sub formă de energie termică.
Cartea revoluționară a lui Budîko, Heat Balance of the Earth's Surface (Тепловой баланс земной поверхности), publicată în 1956, a transformat climatologia dintr-o știință fizică calitativă într-o știință fizică cantitativă. Aceste noi metode fizice bazate pe echilibrul termic au fost adoptate rapid de climatologii din întreaga lume. În 1963 Budîko a coordonat compilarea unui atlas care ilustrează componentele bilanțului termic al Pământului.
Studii modificare
În 1972 Budîko a publicat prognoze pentru 100 de ani privind gheața arctică și temperatura medie globală. El a calculat că o creștere a radiației solare cu câteva zecimi de procent ar putea topi calotele glaciare. Budîko considera că, deja în 2050, stratul de gheață al Oceanului Arctic s-ar putea topi în întregime.[8] Modelele sale au arătat că o creștere cu 50% a CO2 atmosferic ar topi toată gheața polară, în timp ce o reducere a gazului la jumătate „ar putea duce la o glaciație completă a Pământului”.[9] Pentru perioada 1970-2019, modelul lui Budîko a prezis o creștere a temperaturii medii globale de 1°C și dispariția a aproximativ 50% din gheața multianuală arctică. Observațiile i-au confirmat cifrele, arătând că temperatura medie globală a crescut cu 0,98°C în această perioadă și că suprafața mării arctice acoperite de gheață multianuală în septembrie 2019 era cu aproximativ 46% mai mică decât în 1970. El a prezis că temperatura medie globală a Pământului va crește cu aproximativ 2,25°C până în 2070.[10]
Note explicative modificare
Note modificare
- ^ a b c d „Mikhail Budyko”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b c Czech National Authority Database, accesat în
- ^ a b Будыко Михаил Иванович, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]
- ^ „Mikhail Budyko”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Будыко Михаил Иванович, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]
- ^ „Mikhail Budyko”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ IdRef, accesat în
- ^ Budyko, M. I. (). „Man's Impact on Climate”. Gidrometeoizdat (în Russian). St. Petersburg, Russia.
- ^ Budyko, M.I. (octombrie 1972). „The future climate”. Eos. American Geophysical Union. 53 (10): 868–874. Bibcode:1972EOSTr..53..868B. doi:10.1029/EO053i010p00868.
- ^ Lapenis, Andrei (). „A 50-Year-Old Global Warming Forecast That Still Holds Up”. Eos. American Geophysical Union. 101. doi:10.1029/2020EO151822. Accesat în .