Mihail Roșianu

diplomat român, 1900-1973
Mihail Roșianu
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Mateești, România Modificați la Wikidata
Decedat (72 de ani) Modificați la Wikidata
București, România[1] Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiediplomat Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Deputat în Marea Adunare Națională Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
CircumscripțiaGrădiștea
Ambasador al României în Ungaria Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Ambasador al României în Bulgaria Modificați la Wikidata
În funcție
 – [1]
Deputat în Marea Adunare Națională Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
CircumscripțiaRâmnicu Vâlcea
În funcție
 – 
CircumscripțiaDolj
În funcție
 – 
CircumscripțiaDolj

PremiiOrdinul Coroana României ()
Erou al Muncii Socialiste ()
Partid politicPCR

Mihail Roșianu (n. , Mateești, Vâlcea, România – d. , București, România) a fost un diplomat și demnitar comunist român.

A lucrat în perioada interbelică ca învățător în comuna Mateești (județul Vâlcea).

A devenit membru ilegalist al Partidului Comunist din România în 1934. El a fondat un „cerc marxist”, din care făceau parte și alți învățători. În perioada celui de-al doilea război mondial, a constituit celula de partid din Târgu-Jiu, care a fost recunoscută de C.C. al P.C.R la 4 mai 1944. Mihail Roșianu a fost numit în funcția de secretar al Comitetului regional P.C.R. Oltenia.

În mai 1944, Mihail Roșianu a fost chemat la București unde i s-a încredințat sarcina să se ocupe de evadarea din lagărul de la Târgu Jiu a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej și a celorlalți fruntași ai mișcării muncitorești. Motivul pentru care a fost ales este că, spre deosebire de alți membri de partid aflați în atenția Siguranței, Roșianu avea o posibilitate de mișcare pe care aceștia nu o aveau. În calitatea sa de inspector școlar pentru județele Gorj și Vâlcea, avea deplasări frecvente în aceste județe, dar și spre București.[2] Evadarea a avut loc în noaptea de 9/10 august 1944, celula comunistă din Târgu-Jiu reușind să-i treacă pe evadați în județul Vâlcea, unde au fost preluați de celula comunistă din acel județ.[3] A fost ales ca membru supleant al CC al PMR în perioadele 1945 - 1954 și 1955 - 1960. [4]

După război, Mihail Roșianu a îndeplinit funcțiile de președinte al Societății Române de Radiodifuziune (martie 1952 - februarie 1954) și locțiitor de ministru al culturii (octombrie 1953 – februarie 1954). A fost trimis apoi ca ambasador în R.P. Bulgaria și în R.P. Ungară în perioada 1956 - 1966.

Mihail Roșianu a fost deputat în Marea Adunare Națională în sesiunile din perioada 1948 - 1975.

În mai 1961 a fost decorat cu medalia "A 40-a aniversare de la înființarea Partidului Comunist din România".[5]

Decorații modificare

  •   Ordinul Muncii clasa I (18 august 1964) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”[6]
  • titlul de Erou al Muncii Socialiste (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite deosebite în opera de construire a socialismului în patria noastră”[7]
  • medalia de aur „Secera și ciocanul” (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite deosebite în opera de construire a socialismului în patria noastră”[7]
  • Ordinul „Coroana României“ în grad de Cavaler (1947);
  • Medalia „Lupta împotriva fascismului“;
  • Ordinul „Steaua Republicii Populare Române“ clasa a III-a (1948), clasa I (1960);
  • Ordinul „Apărarea Patriei“ clasa a III-a (1949);
  • Medalia „A V-a aniversare a R.P.R.“ (1953);
  • Medalia „10 ani de la înființarea armatei R.P.R.“ (1958);
  • Ordinul „23 August“ clasa a III-a (1959), clasa I (1970);
  • Ordinul „Tudor Vladimirescu“ clasa a II-a (1966);
  • Titlul de „Erou al Muncii Socialiste“ și Medalia de Aur „Secera și Ciocanul“ (1971);
  • Medalia „A 50–a aniversare a P.C.R.“ (1971).[8]

Referințe modificare