Nicolae Mavros
| Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
| Nicolae Mavros | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1782[1]  |
| Decedat | (86 de ani)[1] |
| Cetățenie |  România[1] |
| Ocupație | arheolog |
| Limbi vorbite | limba română |
Modifică date / text  | |
Nicolae Mavros (n. 1782[1] – d. [1]) a fost un general de origine greacă născut în România, a avut o viață remarcabilă marcată de implicare în mișcări revoluționare și o carieră militară distinsă. Educat în România sub îndrumarea marchizului Saint-Holler, un francez refugiat, Mavros a devenit în 1819 secretarul intim al domnului Alexandru Suțu, susținând activ Eteria greacă și favorizând recrutarea de voluntari pentru cauza acesteia.
Ulterior, s-a mutat în Rusia, unde s-a înrolat în armată, avansând până la gradul de general după participarea la campanii împotriva turcilor. Revenit în România împreună cu Kiseleff, Mavros a fost numit inspector general al carantinelor pentru Muntenia și apoi pentru Moldova, ocupând acest post până în 1851.
A renunțat la serviciul militar în 1848 si a lăsat o moștenire valoroasă prin donarea unei colecții bogate de antichități Muzeului Național din București. Viața sa personală a fost la fel de plină, căsătorindu-se în România și având două fiice din a doua căsătorie, care s-au unit prin mariaj cu membri ai familiilor nobiliare Ghika și Cantacuzino.