Nigel Mansell

pilot de Formula 1 britanic
Nigel Mansell CBE

Mansell în 2014
Date personale
Nume la naștereNigel Ernest James Mansell și Naidjel Iernest Djeims Miensell Modificați la Wikidata
Născut (70 de ani)[1][2] Modificați la Wikidata
Upton upon Severn, Anglia, Regatul Unit[3] Modificați la Wikidata
CopiiLeo Mansell[*][[Leo Mansell (British racing driver)|​]]
Greg Mansell[*][[Greg Mansell (British racing driver and road cyclist)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Regatul Unit[4] Modificați la Wikidata
Ocupațiepilot de Formula 1
pilot de curse automobilistice[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba engleză[5][6] Modificați la Wikidata
Cariera în Campionatul Mondial de Formula 1
Ani activi1980-1992, 1994-1995
Echipe
Titluri1 (1992)
Curse192 (187 de starturi)
Victorii31 (16,15%)
Pole-uri32 (16,67%)
Tururi rapide30 (15,63%)
Podiumuri106 (55,21%)
Puncte480
Prima cursăMarele Premiu al Austriei din 1980
Prima victorieMarele Premiu al Marii Britanii din 1985
Ultima victorieMarele Premiu al Australiei din 1994
Ultima cursăMarele Premiu al Spaniei din 1995
Poziția în 1995Neclasat (0 puncte)
Prezență online

Nigel Ernest James Mansell, CBE (n. , Upton upon Severn, Anglia, Regatul Unit) este un fost pilot de curse britanic care a câștigat atât Campionatul Mondial de Formula 1 (1992), cât și CART Indy Car World Series (1993). Mansell a fost campionul en-titre de F1 când s-a mutat la CART, devenind prima persoană care a câștigat titlul CART în sezonul său de debut și făcându-l singura persoană care a deținut atât Campionatul Mondial al Piloților, cât și Campionatul Național American open-wheel simultan.

Cariera sa în Formula 1 a durat 15 sezoane, ultimele două sezoane complete de curse la nivel de top fiind petrecute în seria CART. Mansell este al doilea cel mai de succes pilot britanic de Formula 1 din toate timpurile în ceea ce privește victoriile în curse, cu 31 de victorii, (în spatele Lewis Hamilton cu 103 victorii) și este al optulea în general pe lista câștigătorilor de curse în Formula 1, în spatele lui Hamilton, Michael Schumacher, Sebastian Vettel, Alain Prost, Ayrton Senna, Max Verstappen și Fernando Alonso.[7] El a deținut recordul pentru cele mai multe pole position-uri stabilite într-un singur sezon, care a fost doborât în 2011 de Sebastian Vettel. El a fost evaluat în primii 10 piloți de Formula 1 din toate timpurile de către comentatorul consacrat de Formula 1, Murray Walker.[8] În 2008, ESPN.com l-a clasat pe locul 24 pe lista „Top 25 piloți din toate timpurile”.[9] De asemenea, a fost clasat pe locul 9 dintre cei mai mari 50 de piloți de F1 din toate timpurile de către Times Online pe o listă care includea și piloți precum Prost, Senna, Jackie Stewart și Jim Clark.[10]

Cariera în Formula 1 modificare

Sezon Echipă Număr puncte Loc clasament general
1980   Team Essex Lotus 0 -
1981   Team Essex Lotus 8 14
1982   John Player Team Lotus 7 14
1983   John Player Team Lotus 10 12
1984   John Player Team Lotus 13 9
1985   Canon Williams Honda 31 6
1986   Canon Williams Honda 70 2
1987   Canon Williams Honda 61 2
1988   Canon Williams 12 9
1989   Scuderia Ferrari Marlboro 38 4
1990   Scuderia Ferrari Marlboro 37 5
1991   Canon Williams Renault 72 2
1992   Canon Williams Renault 108 1
1994   Rothmans Williams Renault 13 9
1995   Marlboro McLaren Mercedes 0 -

Note modificare

  1. ^ a b „Nigel Mansell”, Internet Movie Database, accesat în  
  2. ^ a b Nigel Mansell, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în  
  3. ^ http://www.birminghammail.co.uk/news/local-news/formula-one-legend-nigel-mansell-159580  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ http://www.tvrage.com/Breakfast/episodes/1065630609  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  5. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  6. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  7. ^ „Lewis Hamilton happy to 'outsmart' Nico Rosberg at United States GP”. BBC Sport. Accesat în . 
  8. ^ Murray Walker's F1 Greats Video
  9. ^ „Kinser, Mansell, Garlits, Lauda, and Muldowney set high standards”. ESPN. . Accesat în . 
  10. ^ Eason, Kevin (). „The 50 greatest Formula One drivers Nos 101”. The Times. London. Accesat în .