Olga Gigurtu
| Olga Gigurtu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută |  Craiova, Țara Românească |
| Decedată | 1940 (84 de ani) |
| Părinți | Barbu Bălcescu |
| Număr de copii | 7 |
| Copii | Ion Gigurtu |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | prozatoare[*] |
| Limbi vorbite | limba română |
Modifică date / text  | |
Olga Gigurtu (n. , Craiova, Țara Românească – d. 1940) a fost o scriitoare română.[1][2]
Date biografice modificare
S-a născut într-o familie de intelectuali, tatăl fiind Barbu Bălcescu, fratele mai mic al lui Nicolae Bălcescu iar mama, nepoata pictorului Theodor Aman. S-a măritat cu generalul Petre Gigurtu, cu care a avut șapte copii, dintre care cel mai cunoscut este Ion Gigurtu, care avea să devină prim-ministru al României în domnia Regelui Carol al II-lea.
Activitate modificare
A debutat în 1913 în primul număr al revistei „Ramuri” cu povestirea Câte au dispărut de când mi-aduc aminte pe care a semnat-o cu pseudonimul „Ileana”. Mai apoi a publicat, tot sub pseudonim, prozele O seară memorială (1913), Mama Bălașa (1913), Tanti Sevastița și Mama Zinca Verbiceanca (1914). În nume personal scoate în 1927 un volum de proză în care îl elogiază pe Nicolae Bălcescu.
Note modificare
- ^ „Povești de familie”. Historia.ro. Accesat în .
- ^ „Gigurtu, Olga” (PDF). aman.ro. Accesat în .
Bibliografie modificare
- Gigurtu, Olga - Amintiri și icoane din trecut, editura Corint, 2015.