Pădurani, Timiș
| Pădurani | |
| — sat — | |
 | |
  Pădurani Pădurani (România) | |
| Coordonate: 45°52′42″N 22°3′45″E / 45.87833°N 22.06250°E | |
|---|---|
| Țară |  România |
| Județ |  Timiș |
| Comună | Mănăștiur |
| SIRUTA | 157754 |
| Prima atestare | 1514 |
| Altitudine | 152 m.d.m. |
| Populație (2021) | |
| - Total | 75 locuitori |
| Fus orar | EET (+2) |
| - Ora de vară (DST) | EEST (+3) |
| Cod poștal | 307276 |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Pădurani este un sat în comuna Mănăștiur din județul Timiș, Banat, România. Este un mic sat cu o populație în declin, care se remarcă prin casele sale vechi de aproape un secol, construite cu pereți de stejar.
Localizare modificare
Pădurani se situează în estul județului Timiș, la circa 15 km nord-vest de orașul Făget, în zona de tranziție de la câmpie la deal (Dealurile Lipovei). Satul este străbătut de pârâul cu același nume. Este accesibil printr-un drum comunal care îl leagă la sud de satul Răchita și mai departe de Dumbrava și DN6, iar la nord cu Bunea Mare.
Istorie modificare
Din punct de vedere al numelui, satul Pădurani este un sat cu nume românesc, locuit dintotdeauna de români. Nu se cunoaște cu exactitate perioada în care a fost întemeiat, însă este atestat documentar pentru prima dată în 1514, în timpul răscoalei lui Gheorghe Doja. În 1776 Pădurani avea 29 case. În 1890 făcea parte din Comitatul Caraș-Severin, districtul Birchiș și avea 397 locuitori. O dată cu reorganizările administrativ-teritoriale, a trecut mai întâi în județul Caraș-Severin, plasa Birchiș, apoi în 1956 în Regiunea Timișoara, raionul Făget, comuna Remetea-Luncă, pentru ca în 1966 să treacă în componența comunei Mănăștiur, din care face parte și astăzi. Populația cea mai numeroasă a fost înregistrată în 1935, când la Pădurani locuiau 553 de suflete.
Satul Pădurani deține o curiozitate din arhitectura construcțiilor rurale. Cele 40 de case existente astăzi sunt construite cu pereți din lemn de stejar. Majoritatea caselor au o vechime de aproape un secol. Cele mai vechi case s-au ridicat la începutul secolului XX folosindu-se lemn cioplit, dupa care s-a utilizat scândură groasă obținută la un joagăr acționat de apa Begăi. Înainte de ultimul război mondial, în localitate erau 200 de case din lemn. Numărul acestora s-a redus însă treptat, odată cu îmbătrânirea locuitorilor și cu plecarea tineretului la orașe. Construirea caselor s-a justificat întâi datorită procurării mai ușoare a materialului, apoi datorită calităților izolatoare a acestuia, care conduc la păstrarea căldurii în interior, în timpul iernii, și a răcorii în lunile de vară.
Evoluția populației modificare
| Recensământul[1] | Structura etnică | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Anul | Populația | Români | Alte etnii | |||||
| 1880 | 396 | 390 | 6 | |||||
| 1910 | 548 | 545 | 3 | |||||
| 1930 | 544 | 540 | 4 | |||||
| 1966 | 361 | 359 | 2 | |||||
| 1977 | 215 | 215 | - | |||||
| 1992 | 107 | 107 | - | |||||