Partidul Comunist al Federației Ruse

Partidul Comunist al Federației Ruse (în limba rusă: rusă Коммунистическая партия Российской Федерации = КПРФ) este un partid politic rus. Se apreciază uneori că este succesorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice și al Partidului Bolșevic. Partidul pune un accent deosebit pe caracterul său unic rusesc și invocă deseori în discursul politic, alături de comunism, și patriotismul și naționalismul rus.

Partidul Comunist al Federației Ruse
Коммунистическая партия Российской Федерации
AbreviereКПРФ  Modificați la Wikidata
Oameni cheie
PreședinteGhennadi Ziuganov
Fondator(i)Ghennadi Ziuganov
Valentin Aleksandrovici Kupțov[*][[Valentin Aleksandrovici Kupțov (politician rus)|​]]  Modificați la Wikidata
Date
Înființat  (1993-02-14)
Sediu16-a clădire, Ol'khovskaya Ulitsa
Moscova, Moscova Oblast,  Rusia 105066
ZiarPravda
Organizație de tineretLeninistul Komsomol al Federației Ruse⁠(en)[traduceți]
Număr de membri (2015)160.000[1]
Informații
Ideologie oficialăComunism[2][3]
Marxism-leninism[3]
Naționalismul sovietic⁠(en)[traduceți][4]
Conservatorism social[5]
Poziție politicăStânga[2][6] spre extrema stângă[7][8][9]
Slogan politic„Rusia! Muncă! Democrație! Socialism!”
Afiliere internaționalăReuniunea Internațională a Partidelor Comuniste și Muncitorești
UPC-PCUS
Culori oficialeRoșu
Duma de Stat
43 / 450
Consiliul Federației Ruse
3 / 170
Guvernatori
2 / 85
Parlamentele regionale din Rusia
449 / 3928
Prezență online
www.kprf.ru
Drapelul Partidului Comunist al Federației Ruse.

Sunt aproximativ 500.000 de membri de partid, sau cel puțin așa afirmă liderii comuniști.

Printre primii membri s-a numărat Aleksandr Dughin, cel care a ajutat la redactarea primelor documente ale partidului și a imprimat linia naționalistă a comunismului rus din zilele noastre. El a părăsit Partidul Comunist pentru a se alătura Partidului Național Bolșevic. A fost exclus din acest partid și și-a format propria Mișcare "Eurasiană". Actualul lider al partidului, Ghennadi Ziuganov a coplaborat pentru scurtă vreme cu nationalistul european Jean-Francois Thiriart, mai înainte ca acesta să moară.

Popularitatea partidului a crescut constant de la fondarea sa în 1993, pentru a scădea în mod semnificativ în timpul alegerilor legislative din 2003 și a nu-și mai revenit de atunci. La aceste ultime alegeri din 7 decembrie 2003, partidul a câștgat 12,6% din voturile exprimate, adică 51 din cele 450 de locuri ale Dumei.

Liderul partidului, Ghennadi Ziuganov, care a numit alegerile din 2003 "un spectacol revoltător", a acuzat Kremlinul de punerea pe picioare a unui partid "potemkinist", Rodina, pentru a fura voturile comuniștilor.

În 2004, a apărut o sciziune în cadrul partidului, facțiunea, care și l-a ales ca lider pe Vladimir Tihonov, s-a autodenumit "Partidul Comunist al Viitorului Rus".

Referințe modificare

  1. ^ "About Us".
  2. ^ a b Bozóki, A and Ishiyama, J (2002). The Communist Successor Parties of Central and Eastern Europe. p. 241.
  3. ^ a b Nordsieck, Wolfram (). „Russia”. Parties and Elections in Europe. Accesat în . 
  4. ^ Bozóki & Ishiyama, p245
  5. ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ „Russia: Economic and Political Overview”. SCB Trade Portal. Siam Commercial Bank. 
  7. ^ „Qui sont les ultranationalistes russes ?”. Europe 1 (în French). . Accesat în . 
  8. ^ Klußmann, Uwe (). „Far-Left Prepares for Russia's Election: Campaigning Communists Evoke Ghost of Stalin”. Der Spiegel. Accesat în . 
  9. ^ Mccauley, Martin (). The Rise and Fall of the Soviet Union. Taylor & Francis. p. 513. ISBN 978-1-317-86782-1. 

Legături externe modificare

 
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Partidul Comunist al Federației Ruse

Vezi și modificare