Acest articol se referă la un tip de pitică. Pentru alte sensuri, vedeți Pitică (dezambiguizare).

O pitică albă este o stea de masă medie aflată în ultima fază a evoluției. Asemenea stele nu au o masă suficientă pentru a genera în nucleu temperaturile necesare fuziunii nucleare, responsabile pentru nucleosinteza carbonului.

Steaua dublă Sirius. Componenta strălucitoare Sirius A este însoțită de o pitică albă, Sirius B, mult mai slabă, care în această fotografie luată cu telescopul spațial Hubble se vede la stânga-jos față de componenta A.

Înainte de a deveni pitice albe, stelele din această categorie trec prin faza de gigantă roșie, perioadă în care straturile exterioare se desprind și formează nebuloase planetare; nucleul inactiv rămas conține în principal carbon și oxigen. Prin absența fuziunii nucleare, materia stelară colapsează așa încât densitatea sa devine foarte mare; de exemplu, o pitică albă având masa Soarelui are aproximativ volumul Pământului. Întrucât în această fază steaua nu mai are nici o sursă de energie, ea va continua să radieze termic până la răcirea totală. Totuși, la vârsta actuală a Universului chiar și cele mai vechi pitice albe încă au temperaturi de câteva mii de grade.

În regiunea învecinată Sistemului Solar există numeroase pitice albe, estimându-se proporția lor la 6% din numărul total de stele.

Pitica albă radiază termic până va deveni o pitică neagră.

Bibliografie modificare

E. Toma, Introducere in astrofizica, Editura Tehnică, București 1980.

Generalități
Fizică
Observații

Legături externe modificare

 
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de pitică albă

Vezi și modificare