Polinomul de interpolare Lagrange
Definiție modificare
Fie un set de k + 1 puncte de date, diferite între ele:
Polinomul de interpolare Lagrange este combinația liniară
de polinoame Lagrange de bază
Deși numit după Joseph Louis Lagrange în 1795, a fost descoperit pentru prima data în 1779 de către Edward Waring și a fost publicat în 1783 de Leonhard Euler.
Având în vedere ipoteza inițială că sunt diferite între ele, această expresie este întotdeauna bine definită.
Se verifică imediat că polinomul interpolează corect funcția, adică: = , pentru orice i=1..n.
Exemple modificare
1 modificare
Să găsim o formulă de interpolare pentru funcția f(x) = tan(x) dată de următoarele seturi de valori:
Polinoamele de bază sunt:
Deci polinomul de interpolare este:
2 modificare
Să interpolăm funcția f(x) = x2 pe domeniul 1 ? x ? 3, prin următoarele 3 puncte:
Polinomul este:
3 modificare
Să interpolăm funcția f(x) = x3 pe domeniul 1 < x < 3, prin punctele:
Polinomul este:
Interpolarea baricentrică modificare
Forma Lagrange de interpolare polinomului arată caracterul liniar al polinomului de interpolare și unicitatea acestui polinom. De aceea, este de preferat în probe și argumente teoretice. Dar, după cum se poate observa din construcții, de fiecare dată când un nod xk se modifică, toate polinoame Lagrange de bază trebuie să fie recalculate. O formă mai bună a polinomului de interpolare în practică este forma baricentrică de interpolare Lagrange formula Newton a polinomului.
Utilizând
putem rescrie polinoamele de bază Lagrange ca
sau, prin definirea ponderilor baricentrice [2]
putem scrie pur și simplu
care este denumit în mod obișnuit ca prima formă a formulei de interpolare baricentrică.
Avantajul este că această reprezentare polinomul de interpolare poate fi acum evaluat ca
care, în cazul în care ponderile au fost pre-calculate, are nevoie doar de (operații de evaluare și ponderile ), spre deosebire de pentru evaluarea polinoamelor Lagrange de bază individual.
Formula de interpolare baricentrică poate fi, de asemenea, ușor de actualizat pentru a include un nod nou prin împărțirea nodurilor , la și construirea noului ca mai sus.
Putem simplifica și mai mult prima formă prin luarea în considerare prima interpolare baricentrică a funcției constante :
Împărțirea la nu modifică interpolarea, dar conduce la rezultatul
care este menționat ca forma a doua sau adevarata forma a formulei de interpolare baricentrică. Această formă are avantajul că nu trebuie să fie evaluate pentru fiecare evaluare a .
Referințe modificare
- ^ matlab - Lagrange interpolation method (în engleză), Stack Overflow
- ^ Jean-Paul Berrut, Lloyd N. Trefethen, Barycentric Lagrange Interpolation, vol. 46, p.501-517
Bibliografie modificare
- Constantin Ilioi, Probleme de optimizare și algoritmi de aproximare a soluțiilor, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1980.
Legături externe modificare
- www.utgjiu.ro/math/mbuneci/book/mn2009.pdf
- http://cs.upm.ro/~bela.finta/.files/carti/Numerika.pdf Arhivat în , la Wayback Machine.