Pentru subtribul orhidee, vedeți Ponerinae (plantă).

Ponerinae este o subfamilie de furnici din grupul de subfamilii poneromorfe cu aproximativ 1.600 de specii din 47 de genuri existente, inclusiv Dinoponera gigantea - una dintre cele mai mari specii de furnici din lume. Lucrătorii care se împerechează au înlocuit regina ca straturi funcționale de ouă în mai multe specii de furnici ponerine. În astfel de specii, statutul reproductiv al lucrătorilor poate fi determinat numai prin disecție ovariană. Ponerinae este o subfamilie de furnici din familia Formicidae. Aceste furnici de obicei cuibăresc în sol, gunoi de pădure, sau busteni putrezi, și sunt prădătoare. Ele pradă în primul rând pe izopode. Ele trăiesc în cea mai mare parte în colonii mici de până la 200 de lucrători. Ele pot fi găsite mai ales în medii tropicale, dar au fost găsite și în sud-estul Canadei și New York. Lucrătoarele au douăsprezece antene segmentate, în timp ce lucrătorii masculi au 13 antene segmentate.

Ponerinae
Fosilă: Turonian-Recent
Harpegnathos saltator luptând
Clasificare științifică
Genul tip
Ponera
Latreille, 1804
Diversitate[1]
59 genuri
Plectroctena sp. luptând

Aceste furnici sunt caracterizate de înțepăturile lor, furnicile glonț având una dintre cele mai dureroase înțepături din lumea insectelor. Ele pot fi, de asemenea, caracterizate printr-un singur petiol segmentat și constricția primului și celui de-al doilea segment al gazului. Ele pot fi, de asemenea, identificate prin forma capului lor.[2]

Ele sunt cel mai ușor de identificat din alte subfamilii printr-o constricție gaster (abdomen). Sunt exemple rare de furnici înțepătoare.[3]

Genuri modificare

Referințe modificare

  1. ^ „Ponerinae - AntCat”. antcat.org. 
  2. ^ „Ponerinae”. AntWiki. 
  3. ^ Hoffman, Donald R. "Ant venoms" Current Opinion in Allergy and Clinical Immunology 2010, vol. 10, pages 342-346. doi:10.1097/ACI.0b013e328339f325
  4. ^ a b c d Dlussky, G.M.; Wedmann, S. (). „The poneromorph ants (Hymenoptera, Formicidae: Amblyoponinae, Ectatomminae, Ponerinae) of Grube Messel, Germany: High biodiversity in the Eocene”. Journal of Systematic Palaeontology. 10 (4): 725–753. doi:10.1080/14772019.2011.628341.  – via Taylor & Francis (necesită abonare)

Legături externe modificare