Pentru alte sensuri, vedeți Port (dezambiguizare).

Un port este, în general, un loc adăpostit în care navele se pot refugia pe furtună și pot staționa în siguranță. Cu timpul însă termenul a căpătat un sens mai larg, identificându-se cu sfera mai cuprinzătoare a noțiunii „port", datorită faptului că pe lângă adăpostire, navele au trecut și la operațiuni de încărcare/ descărcare.

Portul din Wellington (Noua Zeelandă)

În sens strict, termenul definește o suprafață de apă adăpostită de diguri și spargevaluri în care navele pot staționa și opera, dar care poate să nu fie împărțită în bazine specializate cu cheuri, dane, docuri utilate pentru manipularea mărfurilor.

Un port amenajat la distanță apreciabilă de mare, în vârful estuarelor adânci, pe porțiunile maritime ale fluviilor navigabile sau pe canaluri maritime poartă denumirea de port interior. Un astfel de port permite accesul navelor maritime până la centrele industriale și comerciale din interiorul țării.

Conform cu Ordonanța nr. 22 din 29 ianuarie 1999 privind administrarea porturilor și serviciile în porturi, un port este definit astfel:[1] parte delimitată a teritoriului național,..., situată la litoral sau la malul unei ape, protejată natural sau artificial împotriva valurilor, vânturilor, curenților, ghețurilor, având ca scop primirea și adăpostirea navelor, prestarea de servicii pentru nave, pasageri și mărfuri, precum și facilitarea de activități comerciale și industriale. Portul cuprinde totalitatea acvatoriilor și teritoriilor, construcțiilor hidrotehnice, canalelor de acces, șenalelor, zonelor de navigație, radelor interioare, clădirilor, magaziilor, platformelor, căilor ferate, drumurilor, instalațiilor și echipamentelor aflate în limitele acestuia. Sistemul portuar național este format din totalitatea porturilor situate pe teritoriul României.;

Porturile se clasifică după cum urmează:

Vedere asupra portului orașului Reykjanesbær, Islanda

a) din punct de vedere al formei de proprietate asupra infrastructurii portuare:

  • porturi publice, a căror infrastructură aparține domeniului public;
  • porturi private, a căror infrastructură este proprietate privată;

b) din punct de vedere al așezării geografice:

c) din punct de vedere al obiectului de activitate:

  • porturi comerciale;
  • porturi de agrement;
  • porturi militare sau zone speciale din porturi.

România deține trei porturi maritime la: Constanța, Mangalia și Midia. Porturile genereaza 25% din cifra de afaceri a județului Constanța.

În anul 2008, traficul de mărfuri în porturile românești a ajuns la 18,06 milioane tone, exclusiv Portul Constanța, în timp ce Portul Constanța a înregistrat un trafic de 61,9 milioane tone.

În anul 2007, traficul de mărfuri prin porturile maritime autohtone a fost de 52,6 milioane de tone, față 2006 când au fost înregistrate 52,1 milioane de tone.

Galerie modificare

Vezi și modificare

Note modificare

  1. ^ „ORDONANȚĂ nr.22 din 29 ianuarie 1999 privind administrarea porturilor și serviciile în porturi”. Arhivat din original la . Accesat în . 

Bibliografie modificare

  • Lexicon maritim englez-român, Ed. Științifică, București, 1971

Legături externe modificare

 
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Porturi