Portret de femeie (pictură de Nicolae Grigorescu)

Acest articol dezvoltă secțiunea Opera a articolului principal Nicolae Grigorescu.

Portret de femeie
Portret de femeie - pictură de Nicolae Grigorescu
Descriere generală
Artist	Nicolae Grigorescu
Datare	1885 - 1895
Materiale	pânză[*]​
Gen	portret
Dimensiuni	57,5 cm×43,5 cm
Amplasare	Muzeul Zambaccian  , București
Colecție	Muzeul Zambaccian
Curent artistic	impresionism

Articole despre Nicolae Grigorescu
Capodopere	Cronologie
Familie	Începuturi
Studii	1870-1877

Portret de femeie este un pictură realizată de pictorul român Nicolae Grigorescu. Lucrarea nu a fost datată de către artist, dar a fost semnată cu roșu în partea dreaptă jos: Grigorescu. Ea se află astăzi în colecția Muzeului Zambaccian din București.

Portretele au constituit un capitol dintre cele mai prodigioase în opera și creația lui Nicolae Grigorescu. Artistul era capabil să treacă în arta sa, dincolo de aparențe, știind să redea cu o mare virtuozitate asemănarea fizică. Împreună cu Theodor Aman, acesta a marcat cele mai mari realizări ale genului din arta plastică românească. Registrul lui plastic, ca și factura, se dovedesc a fi variate și ample, pornind de la monumentalul portret al lui Năsturel Herescu și până la compoziția de mare rafinament și subtilitate Amatorul de tablouri. Portretele de femei sunt caracterizate de un lirism profund, de o delicată poezie și de o putere de sugestie impresionantă.

Interiorizate, firești și simple, respingând atitudinea fotografică, portretele lui Grigorescu sunt caracterizate de mișcare. Datorită nesfârșitelor nuanțe cromatice pe care le creează, dublate de alternanța justă a petelor de umbră și lumină, Portretul de femeie de la Muzeul Zambaccian poate fi considerat unul dintre cele mai elocvente în acest sens. Se poate vede plăcerea cu care a pictat Grigorescu un chip de femeie. Privindu-l, se ghicește știința artistului de a surprinde acea reverie vagă, acea fluturare de dorințe și gânduri ale tinereții, uneori nelămurite. Ca nimeni altul. Grigorescu a redat gura întredeschisă, ochii visători și șuvițele de păr care cad pe frunte în dezordine, totul fiind scăldat într-o lumină care-și etalează spectrul în mii de nuanțe. Pictorul a creat astfel, o imagine de o rară gingășie, cu un farmec pătrunzător.

Bibliografie

• Alexandru Vlahuță: Pictorul Nicolae Grigorescu, București, 1910
• Virgil Cioflec: Grigo­rescu, Editura Cultura Națională, București, 1925
• George Oprescu: Nicolae Grigorescu, 2 vol. București, 1961-1962
• Grigorescu - Album comemorativ la 100 de ani de la decesul lui artistului, editat de Muzeul Național de Artă al României cu ocazia expoziției retrospective „Grigorescu pictor al naturii” desfășurată la Galeria de Artă Românească Modernă a muzeului, texte de Mariana Vida și Monica Enache, coordonator Rodica Matei, București, 25 octombrie 2007
• Mircea Popescu: N. Grigorescu, seria Arta pentru toți, Editura Meridiane, București, 1962

Legături externe

• fr Alexandru Vlahuță: N. I. Grigoresco : Sa vie et son oeuvre^[nefuncțională] - Editură Bucarest: Imprimerie Socec & C-ie, Société Anonyme, 1911 - în www.digibuc.ro, accesat 11 mai 2017
• ro George Oprescu: Grigorescu și Franța: Studiu asupra formației spirituale și artistice a maestrului^[nefuncțională] - Editura Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, Imprimeria Națională București, 1946 - în www.digibuc.ro, accesat 11 mai 2017
• ro George Oprescu: Franța văzută de pictori români - ALBUM^[nefuncțională] - Editura Casei Școalelor, București, 1946 - în www.digibuc.ro, accesat 11 mai 2017