Portretul Mariei Davila (pictură de Theodor Aman)
Acest articol dezvoltă secțiunea Opera a articolului principal Theodor Aman
| Portretul Mariei Davila | |
 | |
| Descriere generală | |
|---|---|
| Artist | Theodor Aman  |
| Datare | |
| Materiale | vopsea pe bază de ulei[*], pânză[*] |
| Gen | portret |
| Dimensiuni | 890 mm×1.158 mm |
| Amplasare | Muzeul Theodor Aman |
| Colecție | Muzeul Theodor Aman |
| Curent artistic | academism |
Modifică date / text  | |
Portretul Mariei Davila este o pictură realizată de Theodor Aman în anul 1864 după o fotografie făcută în Franța. Pe verso apare scris cu cerneală „Marie Marcil / Th. Aman" și marca fabricantului pânzei „W. Keller, Silberne Medaille". O dată cu desființarea Azilului Elena Doamna din anul 1951, portretul Mariei Davila a fost transferat la Pinacoteca Municipală din București și mai apoi a fost transferat în colecția Muzeului Theodor Aman.[1]
Note biografice - Maria Davila modificare
Theodor Aman a primit în anul 1863 comanda pentru realizarea mai multor portrete ale celor care fondat Eforia Spitalelor Civile, printre care s-a aflat și cel al Mariei Davila. Maria a fost prima soție a doctorului Carol Davila. Regăsirea acestei lucrări în galeria Eforiei este greu de explicat de către istorici deoarece există o lipsă acută de informații care să lege relațional pe Maria Davila de Grigore Ghica, Mihail Racoviță sau Mihail Cantacuzino. Ea a fost fiica lui Marsile, un medic de origine franceză, care s-a căsătorit cu Sultana Colgeac, care făcea parte dintr-o mai veche familie boierească de latifundiari.[1]
Maria Davila a avut o viață caracterizată de o poveste romantică tristă, tipică printre doamnele din înalta societate a secolului al XIX-lea. S-a căsătorit în anul 1859 cu un tânăr francez Carlo Antonio Francesco d’Avila, de profesie medic. Fraçois s-a stabilit în București în anul 1853 și a fost fondatorul și organizatorul medicinei din România. După cum se știe, căsătoria s-a făcut fără acordul mamei Mariei. Ca urmare, zestrea de nuntă a fost formată doar dintr-o casă, luxoasă pentru acele timpuri, ce a fost moștenită de Colgeac tatăl. Casa se afla pe strada Colței nr. 38. Maria a decedat din păcate în martie 1860 la nașterea unei fetițe pe nume Maria, copilul i-a supraviețuit mamei doar timp de trei săptămâni. Ca urmare a celor două drame simultane de care a avut parte, Carol (Fraçois), profund afectat, s-a hotărât să înființeze un orfelinat chiar în casa pe care a moștenit-o de la soția lui. În acest fel, Casa Marsile de pe strada Colței a devenit un orfelinat în care-și duceau viața circa 40 de copii orfani. Mai târziu, Carol Davila a donat casa Eforiei Spitalelor Civile.[1]
În 1861, Carol Davila s-a recăsătorit cu o nepoată a lui Dinicu Golescu, Anica Racoviță, cea care l-a secondat pe soțul ei în munca pe care acesta a desfășurat-o în organizarea medicinei românești, precum și în activitățile de binefacere în folosul copiilor orfani. Orfelinatul de pe strada Colțea a fost mutat în Dealul Cotrocenilor, într-o casă care aparținea soților Davila. Ca urmare a acestei acțiuni filantropice, stabilimentul a fost vizitat de Elena Cuza și orfelinatul a devenit Azilul Elena Doamna. Ana Davila a condus acest așezământ timp de 12 ani. Comentatorii și analiștii biografiei familiei lui Carol Davila, consideră că faptul că azilul a aparținut Doamnei Elena Cuza, nu împietează cu nimic meritul și importanța orfelinatului deschis în casa Mariei Marsile Davila, de aceea locul portretului Mariei Davila în galeria Eforiei Spitalelor Civile este unul binemeritat.[1]
Restaurări modificare
Ultima restaurare: 2013, Laboratorul de restaurare pictură al M.M.B., pictori-restauratori Ioan D. Popa și Simona Predescu.[1]
Referințe modificare
Bibliografie modificare
- Greta Șuteu: AMAN - PICTORUL, Repertoriul de pictură al Muzeului Theodor Aman, Muzeul Theodor Aman, Muzeul Municipiului București, Editura Muzeului Municipiului București, 2017, ISBN: 978-606-8717-135-5, Grafică și machetare: Ștefan Csampai, Fotografie: Cristian Oprea.