Retragerea Armatei Mackensen din România în 1918

Parte din Participarea României la Primul Război Mondial,istoria Germaniei în Primul Război Mondial[*]

Informații generale

Perioadă	12 noiembrie 1918–1919
Loc	România

Retragerea Armatei Mackensen din România în 1918 s-a făcut în grabă prin Ungaria revoluționară, aflată într-o perioadă de tulburări și anarhie, sub comanda feldmareșalului August von Mackensen și prin Austria. Majoritatea militarilor armatei a ajuns în Germania. Doar o mică parte a acestora, printre care s-a aflat și comandantul suprem, a fost internată în Ungaria.^[1]

Retragerea de pe teritoriul Munteniei modificare

Efectivul trupelor de uscat existent înainte de retragere era de 200.000 de oameni. La 28 octombrie/11 noiembrie 1916 Regele Ferdinand a ordonat Armatei României să mobilizeze din nou. În aceeași zi, trupele generalului Berthelot au trecut Dunărea pe la Giurgiu și Guvernul României a trimis un ultimatum feldmareșalului Mackensen, ca să evacueze România cu trupele sale. Evacuarea a început a doua zi, pe 29 octombrie/12 noiembrie 1918.^[2] Conform ordinului feldmareșalului, în timpul retragerii podurile și tunelurile găsite urmau să fie distruse.^[1]

Retragerea prin Transilvania modificare

Prin Articolul 11 al Convenției militară de la Belgrad din 13 noiembrie 1918, a fost stabilit un termen de 15 zile pentru traversarea Ungariei, comunicațiile telegrafice și poștale ale acesteia cu Germania urmând a fi făcute numai sub control Aliat.^[3] Aceste dispoziții au fost nerealiste.^[4]

La Brașov a fost consemnat un incident, în cadrul căruia trupele române au intrat în contact cu ariergarda Armatei Mackensen (Grupul de Est), care a încercat să opună rezistență în gară.^[5]

În efortul său de a împiedica avansul trupelor române în Ardeal, guvernul ungar a încercat să trateze cu Armata Mackensen, ca aceasta să se opună trecerii armatelor române în Transilvania.^[6]

“

Mackensen și-ar fi spus că a venit cu soldați în România și se întoarce acasă cu negustori traficanți de lucruri de ocazie^[1]

”

— Günter Klein, 2008

Pe drumul retragerii, Armata Mackensen a început să se destrame treptat, soldații vânzând atât bunuri din inventarul propriei intendențe, cât și armele pe care le dețineau.^[1]

În efortul său de a-și dota trupele aflate în curs de constituire sau reorganizare pe teritoriul transilvănean, Armata României a cumpărat cai de la militarii germani.^[7]

Retragerea prin restul Ungariei modificare

Referințe modificare

^ ^a ^b ^c ^d Klein, Günter; Ocupația germană în România din 1916-1918 în lumina memorialisticii germane despre Primul Război Mondial; Document, 4 (42)/ 2008 Arhivat în 18 ianuarie 2021, la Wayback Machine.; p. 7; accesat la 18 decembrie 2020
^ Dabija, G. A.; Armata română în războiul mondial (1916 – 1918), vol. IV; Tip. „Lupta” N. Stroilă; București; 1937; p 671
^ en Military arrangements with Hungary, Convention signed at Belgrade 13 noiembrie 1918, regulating conditions for application in Hungary of armistice with Austria-Hungary of 3 noiembrie 1918; Effective from 13 noiembrie 1918, translation; 1919 For. ReI. (Paris Peace Conference, II) 183; Senate Document 147, 66th Congress, 1st session; pp. 21-22 (2-3 PDF) accesat la 18 decembrie 20202
^ Studiu istoric, Iancu, 2002; p. 22 (PDF)
^ Istoria războiului pentru întregirea României, vol. II, Kirițescu, 1989, p. 413
^ Studiu istoric, Iancu, 2002; p. 25 (PDF)
^ Istoria războiului pentru întregirea României, vol. II, Kirițescu, 1989, p. 414

Bibliografie modificare

Iancu, Gheorghe; Studiu istoric în Problema minorităților etnice din România în documente ale Societății Națiunilor (1923-1932); Ed. Argonaut; Cluj_Napoca; 2002; pp. 39-64; accesat la 18 decembrie 2020
Kirițescu, Constantin; Istoria războiului pentru întregirea României- Ediția a III-a, vol. II; Editura Științifică și Enciclopedică; București; 1989; ISBN 973-29-0048-2