Roger Caillois

Roger Caillois
Date personale
Născut	3 martie 1913 Reims, Franța
Decedat	21 decembrie 1978 (65 de ani) Le Kremlin-Bicêtre, Île-de-France, Franța
Înmormântat	Cimitirul Montparnasse
Cetățenie	Franța
Ocupație	filozof poet sociolog[*]​ traducător scriitor critic literar[*]​
Limbi vorbite	limba spaniolă limba franceză
Activitate
Alma mater	Lycée Louis-le-Grand École Normale Supérieure École pratique des hautes études[*]​
Organizație	Organizația Națiunilor Unite
Premii	Legiunea de Onoare în grad de Ofițer[*]​ Prix européen de l’essai Charles Veillon[*][[Prix européen de l’essai Charles Veillon (literary award)|​]] (1978) grand prix national des Lettres[*][[grand prix national des Lettres |​]]

Roger Caillois (n. 3 martie 1913, Reims, Franța – d. 21 decembrie 1978, Le Kremlin-Bicêtre, Île-de-France, Franța) a fost un scriitor, sociolog, eseist și critic literar francez, membru al Academiei Franceze.

Biografie

În 1932, sub cupola Academiei franceze, proaspătul academician Roger Caillois a fost întâmpinat de către Rene Huyghe cu cuvintele : „Sunteți, domnule, unul dintre cele mai curioase spirite ale vremii noastre, unul dintre cele mai autonome.“

Roger Caillois și-a dedicat întreaga curiozitate și independență intelectuală decriptării universului. Se formează în atmosfera cursurilor lui Georges Dumézil, Alexandre Kojeve și Marcel Mauss de la École pratique des hautes études, apoi, timp de câțiva ani, este foarte aproape de grupul suprarealist, de care se desparte însă în 1935.

În 1938 întemeiază Colegiul de Sociologie cu Georges Bataille. În 1939 pleacă în Argentina, unde-l intâlnește, pe aceleași poziții politice ca el, adică de activă susținere a Rezistenței, pe alt scriitor exilat, Georges Bernanos.

După 1945

Întors după război în Franța, inițiază la Gallimard colecția de literatura sud-americană „Croix du Sud“ și fondează revista Diogene (1952), de care se va ocupa până la sfârșitul vieții. Diogene este un jurnal interdisciplinar finanțat de UNESCO.

Cărțile sale explorează, pe rând, sacrul, poezia, fantasticul, pietrele (a dedicat mai multe cărți gemologiei), iar în ele s-a simțit mereu refuzul său de a gândi la modul trivial.

Pilat din Pont, un roman din 1960, are aceeași calitate, el repovestește istoria știută de toată lumea după ce a cântărit-o însă cu cea mai mare atenție de unul singur.

Alături de Tzvetan Todorov este unul din cei mai importanți teoreticieni ai literaturii fantastice.

Operă selectivă

• Le Mythe et l'homme, Mitul și omul, (1938),
• L'Homme et le Sacre, Omul și sacrul, (1939),
• Les impostures de la poesie, Imposturile poeziei, (1944),
• Le Rocher de Sisyphe, Piatra lui Sisif, (1946),
• Babel, Babel, (1948),
• Description du marxisme, Descrierea marxismului, (1950),
• L'incertitude qui vient des reves, Nesiguranța care vine din vise, (1956),
• Les Jeux et les Hommes, Jocurile si oamenii, (1958),
• Ponce Pilat, Pilat din Pont, (1960),
• Au coeur du fantastique, În inima fantasticului, (1965),
• L'Ecriture des pierres, Scriitura pietrelor, (1970),
• Un mannequin sur le trottoir, Un manechin pe trotuar, (1974),
• Le Champ des signes, Câmpul semnelor (1978),
• Histoire universelle de l'infamie, Istoria universală a infamiei, (1994)

Vezi și

• Lista membrilor Academiei Franceze

Note

• „Roger Caillois (1913–1978)” (în French). Académie française. 2009. Accesat în 8 ianuarie 2009. Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută (link)

Bibliografie

• Roger Caillois, traducere Nicolae Baltă, Abordări ale imaginarului, București, Nemira, 2001;
• Roger Caillois, traducere Viorel Grecu, Eseuri despre imaginație, București,Univers 1975;
• Roger Caillois, traducere Adrian Istrate, Fluviul Alfeu, București, Nemira, 1997;
• Roger Caillois, traducere Iulia Soare, În inima fantasticului, București, Meridiane, 1971;
• Roger Caillois, traducere Dan Petrescu, Omul și sacrul, București, Nemira 2006.