Scara Internațională de Temperatură din 1990

Scara Internațională de Temperatură din 1990 (SIT-90, engleză ITS-90) este un standard pentru calibrarea scărilor Kelvin și Celsius ale instrumentelor de măsurare a temperaturii. SIT-90 este o aproximare a scării termodinamice de temperatură care facilitează comparabilitatea și compatibilitatea măsurării temperaturii pe plan internațional. SIT-90 definește puncte fixe de la 0,65 K până la circa 1358 K (−272,5 °C la 1085 °C) și este subîmpărțită în mai multe domenii de temperatură, care se suprapun în oarecare măsură.

Prima Scară Internațională de Temperatură a fost adoptată în 1927. și revizuită succesiv în 1948, 1968 și 1990. Scările precedente au fost cunoscute drept Scara Internațională Practică de Temperatură (SIPT-48, respectiv SIPT-68) (engleză International Practical Temperature Scale - IPTS-48, IPTS-68).[1]

Scara ITS-90 a fost adoptată de Comitetul Internațional de Măsuri și Greutăți la Conferința sa din 1989[2] la recomandarea celei de a 18-a Conferințe Generale de Măsuri și Greutăți din 1987.[3] Această scară a înlocuit SIPT-68,[2][4][5] republicată în 1976 și Scara Provizorie de Temperatură de la 0,5 K la 30 K. Oficial, scara SIT-90 a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1990.[1]

Detalii modificare

SIT-90 definește temperatura Kelvin internațională (T90) dar, din considerente istorice, utilizează și temperatura Celsius internațională, (t90). SIT-90 este definită astfel încât să aproximeze cât mai exact în domeniul său scara de temperatură absolută termodinamică (începând de la zero absolut). Acoperirea întregului său domeniu necesită patru tipuri diferite de termometre:[6]

Deși scările Kelvin și Celsius sunt definite pe baza a două puncte fixe: zero absolut (0 K) și punctul triplu al apei (273,16 K, respectiv 0,01 °C), această definiție este nepractică la temperaturi mult diferite de cea a punctului triplu al apei. SIT-90 folosește mai multe puncte fixe definite, toate bazate pe stări de echilibru termodinamic ale unui număr de 14 elemente chimice pure și unei substanțe compuse, apa. Multe puncte se bazează pe transformări de fază, în special de topire/solidificare a elementelor chimice pure. Cele mai joase puncte criogenice se bazează exclusiv pe relația dintre temperatură și presiunea de saturație a heliului și a izotopilor săi, în timp ce restul punctelor reci (sub temperatura camerei) se bazează pe punctele triple. Exemple ale altor puncte fixe sunt punctul triplu al hidrogenului (−259,3467 °C) și punctul de solidificare al aluminiului (660,323 °C).

Definirea SIT-90 modificare

SIT-90 a adus nou față de SIPT-68 definirea modului de etalonare sub punctul triplu al hidrogenului și precizarea valorilor celorlalte puncte fixe, diferențele fiind însă destul de mici, sub 1 la mie.[7]

Între 0,65 K și 5,0 K modificare

Între 0,65 K și 5,0 K SIPT-90 este definită prin relația dintre temperatură și presiunea de saturație pentru 3He (heliu-3) și 4He (heliu-4). Termometrul etalon pentru măsurarea temperaturilor Între 0,65 K și 5 K este cel cu presiune de vapori de heliu.[8]

Punctul critic al 3He este la 3,32 K, iar al 4He este la 5,19 K, astfel că, practic, se pot măsura temperaturi până la 5 K.[9]

Coeficienții Ai, B, C
3He
0,65 – 3,2 K
4He
1,25 – 2,1768 K
4He
2,1768 – 5,0 K
A0 1,053377 1,392408 3,146631
A1 0,980106 0,527153 1,357655
A2 0,676380 0,166756 0,413923
A3 0,372602 0,050988 0,091159
A4 0,151856 0,026514 0,016349
A5 -0,002263 0,001975 0,001826
A6 0,006596 -0,017976 -0,004325
A7 0,088966 0,005409 -0,004973
A8 -0,004770 0,013259 0,0
A9 -0,054943 0,0 0,0
B 7,3 5,6 10,3
C 4,3 2,9 1,9

Formula de interpolare a temperaturii   pe curba de saturație a 3He și 4He este:

 

unde presiunea este în Pa, iar coeficienții Ai, B, C sunt cei din tabelul alăturat. Schimbarea coeficienților la temperatura de 2,1768 K reflectă tecerea He de la starea normală (HeI) la starea superfluidă (HeII) (punctul λ).[10]

Între 3,0 K și 24,5561 K modificare

Între 3,0 K și 24,5561 K (punctul triplu al neonului) SIT-90 este definită de termometrul cu presiune de heliu gazos etalonat în trei puncte fixe din domeniu: al neonului, al hidrogenului (v. domeniul următor) și un punct între 3 – 5 K determinat cu termometrul cu presiune de vapori de heliu (v. domeniul precedent).[8] Se propune ca în viitor, punctul de etalonare cu vapori de heliu să fie între 4,2 K și 5 K.[10]

Dacă drept gaz termometric se folosește 4He, formula de interpolare a temperaturii   în funcție de temperatură este o parabolă:

 

unde coeficienții a, b și c se obțin din valorile presiunii măsurate în punctele de etalonare.[10]

Dacă drept gaz termometric se folosește un amestec de 3He și 4He, formula de interpolare este mai complexă.[10]

Între 13,8033 K și 1234,93 K modificare

Între 13,8033 K (punctul triplu al hidrogenului) și 1234,93 K (961,78 °C, punctul de solidificare al argintului) SIT-90 este definită de termometrul cu rezistență de platină standard, etalonat în punctele fixe și folosind metode de interpolare specifice.[11]

Puncte fixe

Tabelul de mai jos prezintă punctele fixe ale SIT-90.

Substanța și starea sa Punctul definit în kelvin
(interval)
Punctul definit în grade Celsius
(interval)
Relația dintre temperatură și presiunea vaporilor saturați ai heliului-3 (0,65 la 3,2) (−272,50 la −269,95)
Relația dintre temperatură și presiunea vaporilor saturați ai heliului-4 sub punctul său lambda (1,25 la 2,1768) (−271,90 la −270,9732)
Relația dintre temperatură și presiunea vaporilor saturați ai heliului-4 deasupra punctului său lambda (2,1768 la 5,0) (−270,9732 la −268,15)
Relația dintre temperatură și presiunea vaporilor saturați ai heliului (3 la 5) (−270,15 la −268,15)
Punctul triplu al hidrogenului 13,8033 −259,3467
Punctul triplu al neonului 24,5561 −248,5939
Punctul triplu al oxigenului 54,3584 −218,7916
Punctul triplu al argonului 1 83,8058 −189,3442
Punctul triplu al mercurului 1 234,3156 −38,8344
Punctul triplu al apei 1, 2, 3 273,16 0,01
Punctul de topire1, 4 al galiului 302,9146 29,7646
Punctul de solidificare 1,4 al indiului 429,7485 156,5985
Punctul de solidificare al staniului 1 505,078 231,928
Punctul de solidificare al zincului 1 692,677 419,527
Punctul de solidificare al aluminiului 1 933,473 660,323
Punctul de solidificare al argintului 1 1234,93 961,78
Punctul de solidificare al aurului 1337,33 1064,18
Punctul de solidificare al cuprului 1 1357,77 1084,62
1 Realizate și în cadrul Laboratorul Termometrie al Institutului Român de Metrologie.[6]
2 În practică punctul triplu al apei este frecvent înlocuit cu punctul de topire al gheții în condiții de presiune și temperatură normală (1 atm, 0 ºC), ulterior introducându-se o corecție pentru diferența de 0,01 ºC [12]
3 Compoziția izotopică a apei este cea definită în VSMOW.
4 Punctul de topire se deosebește de cel de solidificare prin direcția schimbului de căldură în timpul măsurării temperaturii.

Formulele de interpolare a temperaturii   în funcție de raportul dintre rezistența măsurată și rezistența în punctul de etalonare a termometrului cu rezistență din platină se găsesc în documentație.[11]

Peste 1234,93 K modificare

Deasupra 1234,93 K (punctul de solidificare al argintului) temperatura   este definită prin punctele fixe și legea lui Planck (de radiație):

 

unde   este una din temperaturile punctelor fixe ale argintului, aurului sau cuprului,   sunt radianțele spectrale ale corpului negru pentru lungimea de undă   la temperaturile respective, iar :  = 0,014388 m K.[13]

Termometrul etalon pentru acest domeniu este pirometrul de radiație monocromatică.[14]

Note modificare

  1. ^ a b About Temperature Measurement, gov.hk, accesat 2010-08-22
  2. ^ a b en Resolution 3 of the 19th meeting of the CGPM (1991), bipm.org, accesat 2010-07-25
  3. ^ en Resolution 7 of the 18th meeting of the CGPM (1987), bipm.org, accesat 2010-07-25
  4. ^ Preston-Thomas, p. 3
  5. ^ Asavinei, pp. 13-16
  6. ^ a b c d e f Laboratorul Termometrie al Institutului Român de Metrologie, inm.ro, accesat 2010-07-24
  7. ^ Asavinei, p. 15
  8. ^ a b Preston-Thomas, p. 4
  9. ^ en Yonghua Huang, Guobang Chen, Vincent Arp, Ray Radebaugh Equation of State and Thermophysical Properties of Helim-3, Prague: Proceedings of the ICEC-21, Vol. CR06-379, pp. 1-6, 17-21 iulie 2006
  10. ^ a b c d Preston-Thomas, p. 5
  11. ^ a b Preston-Thomas, pp. 6-8
  12. ^ John Zwak - Using an Ice Bath to Approximate the Triple Point of Water When Calibrating Secondary Standars Platinum Resistance Thermometers Arhivat în , la Wayback Machine., burnsengineering.com, accesat 2010-07-20
  13. ^ Preston-Thomas, p. 8
  14. ^ H. Preston-Thomas, P. Bloembergen, T. J. Quinn, Radiation Thermometry, bipm.org, accesat 2010-08-27

Bibliografie modificare

Legături externe modificare