Societatea Sârbo-Aromână Lunjina
| Societatea Sârbo-Aromână „Lunjina” | |
 | |
| Înființare | 1991 |
|---|---|
| Tip | ONG |
| Sediu | Belgrad |
| Locație | Serbia |
| Președinte | Aristotelis Martinović[1] |
| Site web oficial | |
Modifică date / text  | |
Societatea Sârbo-Aromână „Lunjina”[2] (în aromână Sutsata sãrbeascã-armãneascã Lunjina, în sârbă Srpsko-cincarsko društvo Lunjina, cu alfabetul latin: Српско-цинцарско друштво Луњина, prescurtată СЦД Луњина / SCD Lunjina) este o organizație a aromânilor din Serbia, cu sediul în orașul Belgrad, capitala țării, pe strada Majke Jerosine nr. 21/5.[4]
Informații generale modificare
Societatea a fost fondată în anul 1991[5] în urma fuziunii a două organizații aromâne din Dolna Belița și Gorna Belița, două sate vechi ale aromânilor din Macedonia de Nord.[4] Ședința de constituire a societății a avut loc în 26 ianuarie 1991 la Belgrad, iar printre participanți s-a aflat și poetul Pavel Gătăianțu, președintele Comunității Românilor din Iugoslavia.[2] Scopul organizației este protejarea minorității aromâne din Serbia și conservarea obiceiurilor, culturii, limbii, numelui și tradițiilor acesteia.[6] Societatea Sârbo-Aromână „Lunjina” avea, în 2017, aproximativ 500 de membri.[4] Președintele organizației este Aristotelis Martinović.[7] Cuvântul aromân lunjinã înseamnă „lumină” în limba română strâns înrudită.[8]
Majoritatea membrilor Societateei Sârbo-Aromâne „Lunjina” sunt etnici aromâni care au imigrat recent din Macedonia de Nord, în timp ce doar o mică parte dintre ei sunt descendenți ai comunității aromâne care trăiește de secole în Serbia.[9] Organizația a publicat mai multe cărți de gramatică aromână și un CD cu muzică tradițională aromână[7] și editează revista(d) Lunjina. Bilten srpsko-cincarskog društva (în traducere „Lumina. Buletinul Societății Sârbo-Aromâne”).[9] S-a propus, de asemenea, ca Societatea Sârbo-Aromână „Lunjina” să organizeze cursuri opționale de limba aromână la Facultatea de Filologie(d) a Universității din Belgrad.[8]
Membrii Societății Sârbo-Aromâne „Lunjina” sunt printre puținii aromâni din Serbia care continuă să-și folosească limba și să-și practice în mod activ cultura. De altfel, între 2014 și 2017, această organizație a organizat săptămânal cursuri de aromână, dar acestea au fost întrerupte din lipsă de cursanți și au fost înlocuite cu Anveatsã armaneashti! („Învață aromână!”), o platformă online pentru învățarea limbii aromâne creată în România.[10]
Societatea Sârbo-Aromână „Lunjina” a depus eforturi pentru recunoașterea aromânilor ca minoritate națională în Serbia, dar solicitarea ei a fost respinsă până acum, deoarece comunitatea aromână nu întrunea, conform recensământului sârbesc din 2011(d), numărul minim de 300 de persoane pe care trebuie să-l aibă o comunitate pentru a primi acest statut.[4][5] Potrivit estimărilor acestei societăți, comunitatea aromânilor din Serbia numără între 5.000[4] și 15.000 de persoane,[11] dar numai 243 de persoane s-au declarat etnici „țințari”[12] (adică aromâni, „țințar” fiind numele pe care sârbii îl folosesc pentru etnicii aromâni)[11] la recensământul din 2011.[12] Acest număr a crescut la 327 la recensământul din 2022(d), fiind atins pragul minim cerut.[13]
Note modificare
- ^ „Kontakt”, Cincari, accesat în
- ^ a b Gătăianțu, Pavel (). Comunitatea Românilor din Iugoslavia (1990–1995). Novi Sad: Editura Libertatea. p. 76.
- ^ a b https://www.unicode.org/iso15924/iso15924-codes.html Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b c d e Jokić Stamenković, Dragana (). „Цинцари – крвоток Балкана”. Politika(d) (în sârbă).
- ^ a b Bodrožić, Marin (). „Марин Бодрожић: Поводом одлуке да се цинцарској заједници не призна статус националне мањине”. State of Affairs (în sârbă).
- ^ Živanović, Katarina (). „Zrno soli među balkanskim narodima”. Danas(d) (în sârbă).
- ^ a b Sinanović, Natalija (). „Српско-цинцарско друштво "Луњина" чува језик и традицију "народа без отаџбине"” (în sârbă). Radio Televiziunea Sârbă.
- ^ a b Mutavdžić, Predrag (). „On the former and present status of the Aromanian language in the Balkan Peninsula and in Europe”. Komunikacija i Kultura Online (1): 146–161.
- ^ a b Kahl, Thede (). „The ethnicity of Aromanians after 1990: the identity of a minority that behaves like a majority”. Ethnologia Balkanica. 6: 145–169.
- ^ Sorescu-Marinković, Annemarie; Mirić, Mirjana; Ćirković, Svetlana (). „Assessing linguistic vulnerability and endangerment in Serbia. A critical survey of methodologies and outcomes”. Balcanica(d) (51): 65–104. doi:10.2298/BALC2051065S.
- ^ a b Ružica, Miroslav (). „The Balkan Vlachs/Aromanians awakening, national policies, assimilation”. Proceedings of the Globalization, Nationalism and Ethnic Conflicts in the Balkans and Its Regional Context: 28–30.
- ^ a b „Попис становништва, домаћинстава и станова 2011. у Републици Србији” (PDF) (în sârbă). Statistical Office of the Republic of Serbia(d). Arhivat din original (PDF) la .
- ^ „Становништво према националној припадности” (în sârbă). Statistical Office of the Republic of Serbia. Accesat în .