Taedium vitae
Taedium[1] vitae[2] (în latină: dezgust de viață, oboseală de viață) este un termen inventat de filozoful stoic roman Seneca,[3] care înseamnă în psihanaliză pierderea sau diminuarea bucuriei de a trăi în urma apariției unui complex de sindroame depresive.
Goethe tratează senzația taedium vitae ca o parte a propriei atitudini față de viață și ca fenomen specific epocii sale în romanul Suferințele tânărului Werther (1774) și în scrierea autobiografică Poezie și adevăr (1811-1833).[4]
Taedium vitae este, de asemenea, titlul unei povestiri a lui Hermann Hesse (1908) și al unui poem al lui Oscar Wilde.
Note modificare
- ^ taedium – Wiktionary. În de.wiktionary.org. Accesat pe 13 septembrie 2016.
- ^ vita – Wiktionary. În de.wiktionary.org. Accesat pe 13 septembrie 2016.
- ^ Alfred Bellebaum: Langeweile, Überdruss und Lebenssinn: Eine geistesgeschichtliche und kultursoziologische Untersuchung. Westdeutscher Verlag, Opladen 1990, ISBN 3-531-12206-1, p. 51.
- ^ Rüdiger Safranski: Goethe, Kunstwerk des Lebens. Hanser, München, 2013, pp. 155 și urm., 531, 633.
 | Acest articol legat de lingvistică este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui. |