Taliu

Taliu
Hg ← Taliu → Pb In       81 Tl                                                                                                                                                                                                                                           Tl Uuut Tabelul complet • Tabelul extins
Informații generale
Nume, Simbol, Număr	Taliu, Tl, 81
Serie chimică	Metal de post-tranziție
Grupă, Perioadă, Bloc	13, 6, p
Densitate	? kg/m³
Culoare	gri albăstrui
Număr CAS	7440-28-0
Număr EINECS
Proprietăți atomice
Masă atomică	204,3833 u
Rază atomică	190 (156) pm
Rază de covalență	139±5 pm
Rază van der Waals	206 pm
Configurație electronică	2, 8, 18, 32, 18, 3
Electroni pe nivelul de energie
Număr de oxidare
Oxid
Structură cristalină
Proprietăți fizice
Fază ordinară	solid
Punct de topire	577 K (304 °C) K
Punct de fierbere	1746 K (1473 °C) K
Energie de fuziune	kJ/mol
Energie de evaporare	kJ/mol
Temperatură critică	K
Presiune critică	Pa
Volum molar	17,22 · 10−6 m3/mol m³/kmol
Presiune de vapori
Viteza sunetului	m/s la 20 °C
Forță magnetică
Informații diverse
Electronegativitate (Pauling)
Căldură specifică	J/(kg·K)
Conductivitate electrică	S/m
Conductivitate termică	W/(m·K)
Prima energie de ionizare	589,4 kJ/mol kJ/mol
A 2-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_2}}} kJ/mol
A 3-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_3}}} kJ/mol
A 4-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_4}}} kJ/mol
A 5-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_5}}} kJ/mol
A 6-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_6}}} kJ/mol
A 7-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_7}}} kJ/mol
A 8-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_8}}} kJ/mol
A 9-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_9}}} kJ/mol
A 10-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_10}}} kJ/mol
Precauții
NFPA 704
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Taliul este un metal moale, alb-albăstrui, cu diferite întrebuințări. Numele vine de la grecescul thallein care înseamnă verde, pentru că spectrul său are o linie alb-verzuie. A fost descoperit în 1861.Sub formă de sulfat de taliu (fără miros și gust), amestecat cu amidon, zahăr, glicerină și apă și pus la locuri potrivite, este o otravă mortală pentru șobolani. Mai este folosit la confecționarea sticlei optice, care permite razelor infra-roșii sa treacă prin ea, la confecționarea semiconductoarelor și – aliat cu mercurul – pentru a umple termometre de joasă temperatură. Taliul poate fi înghițit foarte ușor și de către oameni, din cauză că nu are nici gust, nici miros, putând dăuna foarte grav organismului la câteva zile de la încorporarea sa. Ionul de taliu se asemănă cu ionii de natriu și kaliu, fiind asimilat de către sistemul nervos. La otrăvirea cu taliu apar semne aproximativ asemănătoare cu cele ale gripei; în faza următoare amorțesc mâinile și picioarele, înegrirea scalpului, cădere a părului, apoi apare o durere insuportabilă. Persoana intoxicată cu această otravă poate fi distrusă atât psihic cât și fizic.

Bibliografie

• D. Marian, Metale de înaltă puritate, Editura Tehnică, 1988

Vezi și

• Tabelul periodic al elementelor

Legături externe

• ro Taliul pe sistemul-periodic.go.ro Arhivat în 16 septembrie 2008, la Wayback Machine.