Transoxiana
Transoxiana sau Transoxiania este o regiune antică a Asiei Centrale, cuprizând zone din statele moderne, Uzbekistan, Tadjikistan, sudul Kîrgîzstanului și sud-vestul Kazahstanului, situată între râurile Amu Daria (în Antichitate: Oxus) și Sîrdaria (în antichitate: Jaxartes). A fost o satrapie ahemenidă sub numele de Sogdiana.
Etimologie modificare
Denumirea Transoxiana, de origine latină, semnifică „peste râul Oxus” (denumirea grecească pentru Amu Daria). În persana de mijloc, era cunoscută ca prdry sau Faraa-rood (traducere: „ceea ce este dincolo de râu”), iar după cucerirea arabă este numită mā warā' an-nāhr.
Istoric modificare
Transoxiana a fost punctul cel mai nordic al lumii elenistice, creată de Alexandru cel Mare. În perioada Imperiului Sasanid pentru a se deosebi de Bactria este denumită Sogdiana (numele unei satrapii persane).
Exploratorul și ambasadorul chinez, Zhang Qian, descrie Transoxiana în voiajul său spre Regatul Greco-Bactrian și Parția (pe care o consideră o civilizație urbană avansată). Devine un centru cultural și științific sub Imperiul Sasanid, și o regiune bogată datorită Drumului Mătăsii. Principalele orașe sunt Samarkand și Bukhara, centre culturale și științifice
După cucerirea arabă a Iranului, Transoxiana devine refugiul a numeroși nobili persani până în secolul al VIII-lea când este cucerită de musulmani. Dinastia chineză Tang ocupă partea estică ca în 1219, Ginghis Han să integreze întreaga regiune în imperiul său. În 1369, Timur Lenk creează din Samarkand o capitală a viitorului său imperiu.