Wikipedia

Tun antitanc calibru 100 mm model 1975/77

Tun antitanc A407

Tun A407 în timpul unui exercițiu al Batalionului 612 Artilerie Antitanc "Maramureș"

Tip Tun antitanc
Loc de origine  România
Istoric operațional
În uz 1984-prezent
Folosit de  România
 Irak
Războaie Războiul din Golf
Istoric producție
Proiectant Institutul 111
Producător Arsenal Reșița
Date generale (M2002 TAT-100)
Greutate 3150 kgf ± 2%
Lungime 9.250 mm
Lungime țeavă 4.630 m
Lățime 2.250 m
Înălțime 1.530 m
Echipaj 8
Calibru 100 mm
Închizător pană orizontală (M75) și pană verticală (M77)
Câmp de tragere
vertical 		−5°/+37°
Câmp de tragere
orizontal 		27°30' stânga-dreapta
Cadență de tragere 7-15 lov/min
Viteză inițială 900m/s (OF412)
1400 m/s (BM-412 Sg)
Bătaie eficace 1.040 m (perforant)
1.728 m (săgeată)
Bătaie maximă 21.6 km (exploziv)
4 km (perforant)
3 km (cumulativ)
Sistem de ochire înălțător mecanic, lunetă panoramică și cadran artileristic și înălțător optic
Modifică text Consultați documentația formatului

Tunul antitanc A407, calibrul 100 mm, model 1975/1977 este un tun antitanc tractat destinat nimicirii tancurilor, mașinilor de luptă, transportoarelor, precum și nimicirii personalului și mijloacelor de atac nuclear, ale inamicului.[1] A fost primul tun realizat de către industria națională de armament după cel de-al Doilea Război Mondial.[2]

Descriere modificare

Tunul antitanc A407 model 1977 are țeava ghintuită, de calibrul 100 milimetri, cu închizător pană verticală (orizontală la model 1975), frână de gură de tip activ-reactivă și un dispozitiv de deschidere a semiautomatului care dispune de o tijă cu pârghie clichet pentru deschiderea închizătorului. Suspensia este de tip roți independente și poate fi reglată prin intermediul cuplajelor balansoarelor. Acestea pot fi rotite cu ajutorul șuruburilor de reglaj, înșurubate în balansoare. Pe canelurile balansoarelor se află barele de torsiune.[1]

Tunul antitanc A407 poate fi utilizat atât ca artilerie antitanc, cât și ca artilerie de câmp la nivel de brigadă, având în vedere bătaia maximă de 21,6 kilometri.[3] Prima variantă a tunului, denumită Model 1975, avea un închizător de tip pană orizontală. Acest tip de închizător a fost înlocuit cu unul vertical, mult mai practic, noua variantă fiind denumită Model 1977.[2] Tunul antitanc este tractat cu ajutorul camionului DAC 665T. După 1992, tunurile A407 au fost modernizate. Îmbunătățirile au vizat înlocuirea frânei de gură, adaptarea legăturii elastice și modificarea sistemelor optice.[4] În anul 2002 a fost realizată o nouă variantă, denumită Model 2002. Aceasta beneficiază de un nou sistem de conducere a focului pe timp de zi și noapte, denumit SCF TAT 100 (abreviere de la Sistemul de Conducere a Focului pentru Tunul Antitanc Tractat calibrul 100 milimetri), realizat de Centrul de Testare, Evaluare și Cercetare Științifică Armamente din cadrul Agenției de Cercetare pentru Tehnică și Tehnologii Militare.

Muniție modificare

Tunul A407 poate folosi următoarele tipuri de muniție:

  • BR 412B - proiectil trasor
  • BR 412D - proiectil trasor
  • BR 412 - proiectil trasor
  • PBR 412 - inert trasor
  • BK 412 R și BK 5M - proiectile cumulative cu mișcare lentă de rotație
  • OF 412 - proiectil exploziv incendiar
  • PBR 412B - proiectil exploziv trasor cu autodistrugere
  • BM-412Sg - proiectil perforant trasor, subcalibru, tip săgeată, cu elemente detașabile.
  • perforant subcalibru

Variante modificare

Variantele tunului antitanc A407:

  • Model 1975 - prima variantă a tunului. Folosea un închizător de tip pană orizontală.
  • Model 1977 - a doua variantă a tunului, dotată cu un închizător de tip pană verticală.
  • Model 2002 - variantă modernizată dotată cu sistem de conducere a focului TAT-100.

Adaptări:

Utilizatori modificare

  •   România - 208 tunuri M77 în anul 2010.[5]
  •   Irak - un număr necunoscut de tunuri au fost livrate; un exemplar a fost capturat de către o unitate de sprijin logistic a armatei americane.
  •   Israel - un singur tun a fost livrat în anul 1993 pentru teste.[6][7]

Galerie foto modificare

  •  
    Schița tehnică a tunului A407.
  •  
    Trageri cu tunul antitanc de calibrul 100 mm în poligonul Smârdan.
  •  
    Sistemul optic de ochire folosit după anul 1992.
  •  
    Tunul antitanc A407 expus la Școala de Artilerie din Sibiu.
  •  
    Tunul A308 folosit de tancul TR-85M1.
  •  
    Tunul A430 din dotarea monitorului "Lascăr Catargiu" (F-47).
  •  
    Tragere cu tunul A430 al vedetei blindate "Opanez" (F-177).

Note modificare

  1. ^ a b Descrierea tunului pe situl breveteonline.ro[nefuncțională]
  2. ^ a b Artileria română în date și imagini, pag. 146
  3. ^ Artileria română în date și imagini, pag. 147
  4. ^ Artileria română în date și imagini, pag. 148
  5. ^ Institutul Internațional de Studii Strategice (IISS), The Military Balance 2010, ISBN 978-1857435573
  6. ^ „UN Disarmament”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ Janes.com[nefuncțională]

Bibliografie modificare

  • ro *** - 165 ani de existență a artileriei române moderne, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, București, 2008, ISBN 978-606-524-018-6
  • en Christopher F. Foss, Armour & Artillery 2005/2006 (Jane's Armour & Artillery), Jane's Information Group, ISBN 071062686X
  • ro Stroea, Adrian, col. conf. univ. dr., Băjenaru, Gheorghe, lt. col, Artileria română în date și imagini, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, București, 2010, ISBN 978-606-524-080-3

Legături externe modificare

 
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Tun antitanc calibru 100 mm model 1975/77


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Tun_antitanc_calibru_100_mm_model_1975/77&oldid=15970331