Vasile-Mihai Popov

matematician american
Vasile-Mihai Popov
Date personale
Născut (95 de ani) Modificați la Wikidata
Galați, România Modificați la Wikidata
Cetățenie Statele Unite ale Americii Modificați la Wikidata
Ocupațiematematician
inginer Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea Politehnica din București  Modificați la Wikidata
OrganizațieUniversitatea Politehnica din București
Universitatea Florida  Modificați la Wikidata

Vasile-Mihai Popov (n. 7 iulie 1928, Galați) este un inginer român cu contribuții majore în teroria stabilității sistemelor automate, membru corespondent al Academiei Române.

Membru corespondent al Academiei Române

Biografia modificare

S-a născut la Galați la 7 iulie 1928. A absolvit Facultatea de Electrotehnică, Secția de radiocomunicații din cadrul Institutului Politehnic din București în anul 1950. A fost cadru didactic la universitatea absolvită și cercetător la Institutul de Energetică al Academiei Române, unde a devenit șef de sector la 1960.

La vârsta de 35 de ani a fost ales membru corespondent al Academiei (21 martie 1963), exclus la exilul său început în 1968, repus în drepturi la 3 iulie 1990.

În străinătate a fost „visiting-professor” la universități din California, apoi la Departamentul de Inginerie Electrică din cadrul Universității din Maryland, iar din 1975 la Universitatea din Gainesville, Florida. La acestă din urmă universitate a devenit „Profesor Emerit” în 1993. [1]

Opera modificare

În 1957 a publicat lucrarea On the extension of Lurie conditions for stability, care marchează contribuția sa de pionierat în studiul stabilității sistemelor neliniare de reglare automată.

În 1966 a publicat lucrarea Hyperstabilitatea sistemelor automate, reluată cu completări în 1973 (L’hyperstabilité des systèmes automatiques; Hyperstability of Control Systems), în care a definit patru concepte teoretice: teoria pozitivității, teoria hiperstabilității, înglobarea problemelor de stabilitate absolută în problematica hiperstabilității, enunțarea celor 16 condiții echivalente de controlabilitate, printre care și așa-numitul „criteriu Popov-Belevizch-Hautus”. Criterul său de stabilitate înclocuiește criteriul lui Liapunov, cu care este compatibil, fiind altă cale de a determina stabilitatea unui sistem. Popov a fost primul care a descoperit „invarianții geometrici” ai sistemelor lineare care respectă un „grup de transformări” și a introdus o formă „canonică” care descrie în mod unic un sistem multvariabil. Volumul său, publicat de Editura Academiei în variantă românească și cea de limbă franceză, a fost tradus și publicat în limbile engleză, franceză și rusă la editurile Springer, respectiv Dunod, Nauka. În reviste a publicat mult și înainte și după ce a plecat din țară.

Are și aplicații practice nu numai teoretice, cunoscute fiind cele realizate până la emigrare. [2]

Volume publicate modificare

Hiperstabilitatea sistemelor automate, București, Editura Academiei, 1966.

Hyperstability of control systems, Editura Academiei; Springer-Verlag, București, Berlin, 1973

L’hyperstabilité des systèmes automatiques, Dunod, Paris, 1973

Giperustojcivost' avtomaticeskih sistem, Izdatelstvo Nauka, Moskva, 1970

Note modificare

  1. ^ Rusu, Dorina-Elena. Membrii Academiei Române. Dicționar. Academiei, diverse ediții. 
  2. ^ Țarălungă, Ecaterina (). Enciclopedia identității românești. Personalități. Litera. p. 639. 

Legături externe modificare