Vernor Vinge
Vernor Steffen Vinge (n. , Waukesha, Wisconsin, SUA – d. , La Jolla, California, SUA) a fost un profesor de matematică și informatică la Universitatea de stat din San Diego, actualmente retras din activitatea didactică, și autor de science fiction.
Vernor Vinge este faimos pentru romanele sale premiate cu Premiul Hugo Foc în adânc (1992) și Adâncurile cerului (1999), și mai ales pentru eseul său din 1993 "The Coming Technological Singularity" (Singularitatea tehnologică care vine), unde afirmă că creșterea exponețială din tehnologie va tinde spre un punct dincolo de care nu putem nici măcar specula despre posibilele consecințe.
„În treizeci de ani vom poseda metodele tehnologice de a crea inteligență supraumană. Puțin după aceea, epoca oamenilor se va încheia.”—"The Coming Technological Singularity" de Vernor Vinge, 1993
Viața și opera modificare
Vinge și-a publicat prima povestire, "Bookworm, Run!", în numărul din martie 1966 al revistei Analog Science Fiction, editată pe atunci de John W. Campbell. Povestirea explorează tema inteligenței crescute artificial prin conectarea creierului direct la surse de date computerizate. A devenit un colaborator constant al revistelor SF din anii '60 și începutul anilor '70, adaptând una dintre povestirile sale într-un scurt roman, Grimm's World (1969) și publicând un al doilea roman, The Witling (1975).
Vinge a ieșit la rampă cu nuvela sa din 1981, True Names, poate prima povestire care prezintă cu adevărat conceptul de cyberspace, care va deveni ulterior elementul central al povestirilor cyberpunk ale lui William Gibson, Neal Stephenson și alții.
Următoarele două romane, The Peace War (1984) și Marooned in Realtime (1986), explorează răspândirea unei societăți viitoare libertine și prezintă impactul unei tehnologii care poate crea câmpuri de forță impenetrabile. Aceste cărți l-au ajutat pe Vinge să își construiască o reputație de autor care explorează cu multă inventivitate ideile până la concluziile lor logice. Ambele cărți au fost nominalizate la premiul Hugo, dar au pierdut în favoarea unor romane scrise de William Gibson și Orson Scott Card.[10][11]
Alături de True Names, aceste două romane reliefează interesul lui Vinge pentru singularitatea tehnologică. True Names se petrece într-o lume aflată în vârful singularității. The Peace War prezintă o lume în care singularitatea a fost amânată de câmpurile de forță și de o epidemie globală, în timp ce Marooned in Realtime urmărește un grup de oameni care reușesc să evite singularitatea care, altfel, înconjura Pământul.
Vinge a câștigat premiul Hugo pentru "Cel mai bun roman" (la egalitate cu Doomsday Book a lui Connie Willis) cu romanul său din 1992, Foc în adânc.[12] În el, își imaginează o galaxie divizată, în care de ce te îndepărtezi de centrul ei, de aceea atingi un nivel tehnologic mai ridicat. Aproape de centru se află 'Adâncurile Negânditoare', unde chiar și inteligența de nivelul celei umane este imposibilă. Pământul se află în 'Zona Lentă', în care călătoria cu viteza superluminică nu poate fi atinsă. Marea parte a acțiunii cărții se petrece în zona numită 'Exteriorul', unde este posibilă călătoria cu viteză superluminică, dar transcendența dincolo de singularitatea inteligenței supraumane nu. În ultima zonă, a transcendenței, nu par a exista niciun fel de limite. Exteriorul creează un cadru perfect pentru o space opera clasică, folosind tehnologia care va ajuta la trecerea peste singularitate. Foc include o serie de alte idei care creează un univers bogat și complex.
Adâncurile cerului (1999) este un preludiu la Foc, urmărind competiția între diferite grupuri umane din Zona Lentă pentru explorarea unei culturi extraterestre aflată în plină dezvoltare tehnologică. În plus, Adâncurile explorează temele libertății tehnologice vs. tehnologie ca instrument de exploatare și control, printre alte probleme politice profunde. Adâncurile a câștigat premiul Hugo Award pentru "Cel mai bun roman" în 2000.[13]
Nuvelele lui Vinge Fast Times at Fairmont High și The Cookie Monster au câștigat și ele premiul Hugo în 2002 și, respectiv, în 2004.[14][15]
Romanul din 2006, La Capătul curcubeului, desfășurat într-un univers similar celui din Fast Times at Fairmont High, a câștigat în 2007 premiul Hugo pentru "Cel mai bun roman".[16] Următorul roman, Copiii cerului, este o continuare la Foc în adânc, petrecându-se după circa 10 ani.[17] Lansarea lui este planificată pentru luna februarie 2011.
Vinge s-a retras din activitatea didactică de la Universitatea de stat din San Diego în 2000, devenind scriitor full-time. Mulți ani, de la începuturile sale din 1999, Vinge s-a aflat în comitetul de selecție al premiul acordat pentru "Advancement of Free Software" de către fundația Free Software. Vernor Vinge a fost oaspete de onoare la ConJosé, a 60-a Convenție Mondială de Science Fiction din 2002.[18]
Vinge a fost căsătorit cu scriitoarea science fiction Joan D. Vinge.[19]
Teme modificare
Conceptele de inteligență artificială și de singularității tehnologice sunt răspândite în majoritatea scrierilor lui Vinge, fie înglobate în poveste (Bookworm, Run!; True Names; La Capătul curcubeului), fie construindu-se lumi care prezintă explicit lipsa acestor fenomene (Foc în adânc, Adâncurile cerului).
În alte cărți apare tema anarho-capitalism-ului, uneori explicit (The Ungoverned, Marooned in Realtime), alteori mai puțin evident (confruntarea dintre emergenți și Qeng Ho din Adâncurile cerului).
Referințe în alte opere modificare
În cartea lui Gene Wolfe The Fifth Head of Cerberus (publicată în 1972, înainte ca Vinge să fi scris opera sa bine-cunoscută), naratorul găsește o culegere de povestiri de Vernor Vinge pe raftul de sus al unei biblioteci dintr-o lume îndepărtată a viitorului, dar coperta este atât de distrusă încât el crede că un bibliotecar a confundat pe cotor "V. Vinge" cu "Winge".
În cartea lui David Brin Kiln People, personajul principal experimenteazî ceva de genul "focalizării Vingeene," o referire subtilă la Foc în adânc. Recenzia lui Vinge asupra cărții apare pe ultima copertă.
În cartea albumului formației Harmonic 313's "When Machines Exceed Human Intelligence", Mark Pritchard vorbește despre "bunul prieten Vernon Vinge", creditându-l pentru denumirea de "singularitate tehnologică".
Bibliografie modificare
Romane modificare
- Grimm's World (1969), revizuit ca Tatja Grimm's World (1987)
- The Witling (1976)
- Rainbows End (2006) — câștigător al premiilor Hugo și Locus, 2007;[16] nominalizat la premiul Campbell, 2007[16], ISBN 0-312-85684-9
- ro. La Capătul curcubeului - editura Nemira 2012
Seria Realtime/Bobble modificare
- The Peace War (1984) — nominalizat la premiul Hugo, 1985[10]
- Marooned in Realtime (1986) — câștigător al premiului Prometheus, nominalizat la premiul Hugo, 1987[11]
- (The Peace War și Marooned in Realtime au fost adunate sub titlul Across Realtime în 2000.)
Seria Zonele Gânditoare modificare
- A Fire Upon the Deep (1992) — nominalizat la premiul Nebula, 1992;[20] câștigător al premiului Hugo, 1993;[12] nominalizat la premiile Campbell și Locus SF, 1993[12]
- ro. Foc în adânc (traducere Mihai-Dan Pavelescu) - Editura Nemira 2008
- A Deepness in the Sky (1999) — nominalizat la premiul Nebula, 1999;[21] câștigător al premiilor Hugo,[13] Campbell,[13] și Prometheus, 2000; nominalizat la premiile Clarke și Locus SF, 2000[13]
- ro. Adâncurile cerului (traducere Antuza Genescu) - Editura Nemira 2010
- The Children of the Sky (2011)
- ro. Copiii cerului (traducere Maria Drăguț) - Editura Nemira 2016
Culegeri de povestiri modificare
- Across Realtime (1986) ISBN 0-671-72098-8
- The Peace War
- The Ungoverned
- Marooned in Realtime
- True Names ... and Other Dangers (1987) ISBN 0-671-65363-6
- "Bookworm, Run!"
- "True Names" (1981, câștigător al premiului Prometheus Hall of Fame 2007)
- "The Peddler's Apprentice" (cu Joan D. Vinge)
- "The Ungoverned" (același mediu cu The Peace War și Marooned in Realtime)
- "Long Shot"
- Threats... and Other Promises (1988) ISBN 0-671-69790-0 (Aceste două volume antologhează povestirile lui Vinge până la începutul anilor '90)
- "Apartness"
- "Conquest by Default" (același mediu cu "Apartness")
- "The Whirligig of Time"
- "Gemstone"
- "Just Peace" (cu William Rupp)
- "Original Sin"
- "The Blabber" (același mediu cu Foc în adânc)
- True Names and the Opening of the Cyberspace Frontier (2001) ISBN 0-312-86207-5 (conține "True Names" și eseuri scrise de alți autori)
- The Collected Stories of Vernor Vinge (2001) ISBN 0-312-87373-5 (hardcover) sau ISBN 0-312-87584-3 (paperback) (Acest volum antologhează povestirile lui Vinge până în 2001, inclusiv comentariile lui Vinge din primele două volume.)
- "Bookworm, Run!"
- "The Accomplice"
- "The Peddler's Apprentice" (cu Joan D. Vinge)
- "The Ungoverned"
- "Long Shot"
- "Apartness"
- "Conquest by Default"
- "The Whirligig of Time"
- "Bomb Scare"
- "The Science Fair"
- "Gemstone"
- "Just Peace" (cu William Rupp)
- "Original Sin"
- "The Blabber"
- "Win A Nobel Prize!" (publicat prima dată în jurnalul Nature, Vol 407 No 6805 "Futures")
- "The Barbarian Princess" (este prima secțiune din "Tatja Grimm's World")
- "Fast Times at Fairmont High" (același mediu cu La Capătul curcubeului) (câștigătoare a premiului Hugo pentru "Cea mai bună nuvelă" în 2002)
Povestiri neantologate în volum de autor modificare
- "Grimm's Story" (seria de antologii Orbit 4, 1968)
- "A Dry Martini" (Ghidul celei de-a 60-a Convenții Mondiale de Science Fiction Convention ConJosé, pagina 60)
- "The Cookie Monster" (Analog Science Fiction, octombrie 2003) (câștigătoare a premiului Hugo pentru "Cea mai bună nuvelă" în 2004)
- "Synthetic Serendipity", IEEE Spectrum Online, 30 June 2004[22]
Note modificare
- ^ a b Vernor Vinge, Internet Speculative Fiction Database, accesat în
- ^ a b Vernor VINGE, NooSFere, accesat în
- ^ Prometheus Awards 2000 (în engleză), Science Fiction Awards Database[*], accesat în
- ^ Inkpot Awards (în engleză), accesat în
- ^ a b Vernor Vinge, Catalogo Vegetti della letteratura fantastica
- ^ a b Summary Bibliography: Vernor Vinge (în engleză), Internet Speculative Fiction Database, accesat în
- ^ Benj Edwards (), Vernor Vinge, father of the tech singularity, has died at age 79 (în engleză), accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ CONOR[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ a b „1985 Award Winners & Nominees”. Worlds Without End. Accesat în .
- ^ a b „1987 Award Winners & Nominees”. Worlds Without End. Accesat în .
- ^ a b c „1993 Award Winners & Nominees”. Worlds Without End. Accesat în .
- ^ a b c d „2000 Award Winners & Nominees”. Worlds Without End. Accesat în .
- ^ „2002 Award Winners & Nominees”. Worlds Without End. Accesat în .
- ^ „2004 Award Winners & Nominees”. Worlds Without End. Accesat în .
- ^ a b c „2007 Award Winners & Nominees”. Worlds Without End. Accesat în .
- ^ Interviu cu Vernor Vinge, 12 octombrie 2009, site-ul Norwescon. (Vinge a fost oaspete de onoare la Norwescon 33.)
- ^ „Guests of Honor”. ConJosé (Worldcon-ul din 2002).
- ^ Vinge, Vernor. Introducere la "The Peddler's Apprentice", o povestire de Vernor Vinge și Joan D. Vinge, în True Names ... and Other Dangers. Baen books, New York, 1987. ISBN 0-671-65363-6.
- ^ „1992 Award Winners & Nominees”. Worlds Without End. Accesat în .
- ^ „1999 Award Winners & Nominees”. Worlds Without End. Accesat în .
- ^ Vinge, Vernor (). „Synthetic Serendipity”. (Short Story). IEEE Spectrum.
Eseuri și discursuri modificare
- The Coming Technological Singularity: How to Survive in the Post-Human Era, 1993
- Accelerating Change 2005: Vernor Vinge Keynote Address Arhivat în , la Wayback Machine. (înregistrare audio MP3 64 kbit/s, 40 de minute)
- Seminars About Long-term Thinking: Vernor Vinge (Cuprins și înregistrare audio MP3 aa unui discurs din 2007, 91 de minute)
- "2020 Computing: The creativity machine", din revista Nature, 23 martie 2006.
- Adresa lui Vernor Vinge la conferința din 2006 de la Austin Games. Arhivat în , la Wayback Machine.
Interviuri modificare
Legături externe modificare
Materiale media legate de Vernor Vinge la Wikimedia Commons
- Vernor Vinge pe ISFDB
- Vernor Vinge în Worlds Without End
- Hafner, Katie (). „A Scientist's Art: Computer Fiction”. The New York Times. p. G1.