Vițelul de aur
Vițelul de aur | |
 | |
| Volume | |
|---|---|
| Trinadțatîi Vaal[*] Vostocinîi variant[*] | |
| Informații generale | |
| Autor | Ilia Ilf, Evgheni Petrovici Kataev, Ilf și Petrov |
| Gen | satirical fiction[*] |
| Ediția originală | |
| Titlu original | Золотой телёнок |
| Limba | limba rusă  |
| Editură | Tridțat dnei[*] |
| Țara primei apariții |  Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste |
| Data primei apariții | |
Modifică date / text  | |
Vițelul de aur (în rusă Золотой телёнок, 1931) este un roman de Ilf și Petrov în care este criticată Noua Politică Economică. Ostap Ibraghimovici Bender este personajul principal, la fel ca cel al romanului anterior Douăsprezece scaune.[1][2]
Un cetățean de vreo 28 de ani (Douăsprezece scaune)[3] sau cam 30 de ani (începutul romanului Vițelul de aur; de unde se induce ideea acțiunii în timp real), ajuns la vârsta lui Iisus Hristos (cum îi declara personajului Zoia Sinițkaia spre sfârșitul cărții a doua)[4], cu oarecari antecedente penale, fără ocupație și fără familie („-Semăn eu a om care poate să aibă rude?”)[5], Ostap este „Mare Maestru al Combinațiilor”, „Comandor”, „Medic activist pe tarâm social”, sau chiar “Grossmeister” de șah[6]
Ostap Bender colindă în Douăsprezece scaune mari întinderi ale spațiului sovietic, alături de fostul mareșal al nobilimii Kisa Vorobianinov (în căutarea fericirii în sumă de una sută cincizeci mii ruble zero zero kopeici). Este ucis, apoi învie în urma unui evocat remarcabil efort medical în al doilea roman, Vițelul de aur, roman în care străbate Uniunea de la Arbatov la Cernomorsk, apoi pe șantierul feroviar transsiberian, ajungând la ultima filă în Moldova.
Ecranizări modificare
Note modificare
- ^ România – duşmanul de serviciu la Moscova, www.historia.ro
- ^ 1001 de nopți sau Noua Șeherezadă, Editura Polirom, 2011, note de Adriana Liciu (B. Galanov – Comentarii, povestiri, schițe – Moscova, Hudojestvennaia literatura, 1996; M. Z. Dolinski – Comentarii – Moscova, 2002; Marea Enciclopedie Sovietică și următoarele; Dublă autobiografie de Ilf și Petrov)
- ^ Douăsprezece scaune, Capitolul V, „Un mare maestru al combinațiilor”
- ^ Vițelul de aur, Capitolul XXXV, ,„L-au iubit gospodine, femei de serviciu, văduve și chiar o femeie tehnician dentist”
- ^ Vițelul de aur, capitolul II, „Cei treizeci de fii ai locotenentului Schmidt”
- ^ Douăsprezece scaune, Capitolul XXXIV, „Congresul interplanetar de șah”
