Virgil Petrescu
| Virgil Petrescu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (81 de ani)  Ploiești, România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | politician inginer cercetător |
| Ministru al Educației Naționale | |
| În funcție 12 decembrie 1996 – 5 decembrie 1997 | |
| Prim-ministru | Victor Ciorbea |
| Precedat de | Liviu Maior |
| Succedat de | Andrei Marga |
| Partid politic | Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat |
| Alma mater | Universitatea Tehnică de Construcții din București Universitatea Tehnică Delft |
| Profesie | inginer |
Modifică date / text  | |
Virgil Petrescu (n. , Ploiești, România) este un inginer, profesor universitar și politician român. A fost deputat în legislatura 1996–2000, ales în județul Vaslui pe listele partidului PNȚCD.[1] A deținut mandatul de ministru al Educației Naționale (12 decembrie 1996 – 5 decembrie 1997), în guvernul Victor Ciorbea.[2]
Biografie modificare
Virgil Petrescu s-a născut în Ploiești, la 26 august 1942. A urmat Liceul „I. L. Caragiale” din Ploiești și apoi a absolvit cursurile Facultății de Hidrotehnică din cadrul Universității Tehnice de Construcții din București (ca șef de promoție).[3][4]
Activitate științifică și didactică modificare
A lucrat în proiectare, cercetare și, din 1970, în învățământul superior.
Între anii 1966-1972 a activat la Institutul de Studii și Cercetări Hidrotehnice din București, efectuând studii, cercetări și proiecte în domeniile: fluide stratificate, modele de turbulență, transport aluvionar, prize de apă, modelare hidraulică pentru bazine portuare fluviale, protecția mediului, canale navigabile, sisteme de dispersie a poluanților în râuri și mări, sisteme bifazice, construcții hidrotehnice și instalații etc.[4] În perioada 1968-1969, a urmat, ca bursier al Fundației Universităților Olandeze pentru Cooperare Internațională, un curs de inginerie hidraulică la Universitatea Tehnică din Delft.[4]
Activitatea în învățământul superior a început-o în anul 1970 la Institutul de Construcții din București (actuala Universitate Tehnică de Construcții în calitate de cadru didactic asociat până în anul 1972, apoi asistent (1972-1974), șef de lucrări (1974-1990), conferențiar (1990-1992) și profesor universitar (din 1992).[4]
A devenit doctor inginer în anul 1981, susținând teza „Despre mișcarea fluidelor stratificate și unele probleme de poluare”. A parcurs toate treptele unei cariere universitare, din 1992 fiind profesor universitar și conducător de doctorat la Universitatea Tehnică de Construcții din București (UTCB).[3] În iulie 2006, Senatul UTCB l-a desemnat director al Departamentului de studii doctorale (în acord cu Procesul Bologna). A publicat 10 tratate și cursuri universitare, peste 104 lucrări științifice și a participat cu comunicări la peste 70 de congrese de specialitate și manifestări științifice, în țară și în străinătate.[5]
Activitate politică modificare
Virgil Petrescu a devenit membru Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat la 1 iulie 1992.[3] A coordonat comisia de centralizare a rezultatelor din cadrul Departamentului Electoral al CDR (1992 și 1996) și a fost reprezentantul PNȚCD în CNRI (Consiliul Național pentru Reforma Învățământului) de pe lângă Ministerul Educației Naționale (1995 - 2000).
În perioada în care a fost ministrul Educației Naționale, Virgil Petrescu a contribuit la adoptarea Legii statutului personalului didactic (Legea nr. 128/1997) și a fost autorul Programului de reabilitare a școlilor din România (program derulat împreună cu Banca Mondială și Fondul de Dezvoltare Socială).
Virgil Petrescu a fost președinte al Organizației PNȚCD - Sector 4 București (din 1999),[3] vicepreședinte al partidului (din 2003), coordonator al săptămânalului „Dreptatea" (din martie 2007) și vicepreședinte coordonator al Secretariatului General PNȚCD (din octombrie 2007).
Lucrări publicate modificare
Virgil Petrescu este autor sau coautor a 10 cărți din domeniul tehnic și manuale universitare, printre care:[4]
- Mecanica fluidelor, curs pentru subingineri, București: Ed. Didactică și Pedagogică, 1978
- Hidraulica instalațiilor. Elemente de calcul. Aplicații (coautor), București: Ed. Tehnică, 1985
- Hidraulica instalațiilor (coautor), vol. I, București: Ed. Tehnică, 1994
- Hidraulica elementelor de dispersie a apelor uzate în mare (coautor), București: Ed. Didactică și Pedagogică, 1998
- Hidraulica instalațiilor (coautor), vol. II, București: Ed. Tehnică, 2002
- Hidrodinamica cursurilor de apă (coautor), București: UTCB, 1998
- Despre mișcarea fluidelor stratificate, Timișoara: Ed. Orizonturi Universitare, , 2002.
De asemenea, a publicat peste 200 de articole în reviste tehnice de specialitate din țară și străinătate și comunicări științifice la congrese de specialitate și manifestări științifice naționale și internaționale.[5]
În 2023 a terminat, împreună Niculae Ionescu-Galbeni, editarea lucrării în patru volume PNȚCD - privit din interior, 1997-2000,[6] lansată pe 25 octombrie 2023, la Biblioteca Academiei Române [7].
Note modificare
- ^ „Lista deputaților în ordine alfabetică - P”, Camera Deputaților, accesat în
- ^ „Agenția Națională de Presă AGERPRES. Guvernele României: Guvernul Victor Ciorbea”, Documentare.ro, , accesat în
- ^ a b c d „Petrescu Virgil: Curriculum Vitae”, Camera Deputaților, accesat în
- ^ a b c d e „Personalități românești în construcții: Virgil Petrescu”, Revista Construcțiilor, , accesat în
- ^ a b „Prof. univ. dr. ing. Virgil Petrescu”, Universitatea Tehnică de Construcții București, , accesat în
- ^ Ionescu-Galbeni, Niculae; Petrescu, Virgil (). PNȚCD - privit din interior, 1997-2000. Vol. I, II, III, IV. București: Editura CHEIRON. ISBN 9786068220932.
- ^ „Lansarea cărții „PNȚCD – privit din interior". Un document de excepție al istoriei recente românești”, MAGAZIN CRITIC, , accesat în