Wikipedia

Yitzhak Ben-Aharon

politician israelian
Itzhak Ben Aharon
יצחק בן אהרן
Date personale
Născut[1][2][3] Modificați la Wikidata
Bucovina, Austro-Ungaria Modificați la Wikidata
Decedat (99 de ani)[4][2][3] Modificați la Wikidata
Israel Modificați la Wikidata
Cetățenie Israel Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician
jurnalist
sindicalist[*]​ Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiIerusalim Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba idiș
limba ebraică[5] Modificați la Wikidata
Deputat în Knesset Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Legislatură8th Knesset[*][[8th Knesset |​]]
În funcție
 – [1]
Legislatură7th Knesset[*][[7th Knesset |​]]
În funcție
 – 
Succedat deHalil-Salim Jabara[*][[Halil-Salim Jabara (politician israelian)|​]]
Legislatură5th Knesset[*][[5th Knesset |​]]
În funcție
 – 
Legislatură4th Knesset[*][[4th Knesset |​]]
În funcție
 – 
Legislatură3rd Knesset[*][[3rd Knesset |​]]
În funcție
 – 
Legislatură2nd Knesset[*][[2nd Knesset |​]]
În funcție
 – 
Legislatură2nd Knesset[*][[2nd Knesset |​]]
În funcție
 – [1]
LegislaturăConstitutive Assembly (Israel)[*][[Constitutive Assembly (Israel) |​]]
PremiiPremiul Israel ()
Partid politicMapam[*][[Mapam (political party in Israel)|​]]
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Yitzhak Ben-Aharon (în ebraică (יצחק בן-אהרן (נוסבוים) (n. 17 iulie 1906, Bosanci, Bucovina (astăzi parte a României) - d. 19 mai 2006) a fost un politician și ideolog socialist israelian originar din România, care a deținut funcția de secretar general al Confederației Generale a Muncitorilor, principalul sindicat din Israel, ministru al transporturilor (1959-1962) și deputat în Knesset-ul (Parlamentul) statului Israel. A fost laureat al Premiului de stat Israel- Premiul Israel.

Începuturile carierei modificare

Ben-Aharon s-a născut la data de 17 iulie 1906 în satul Bosanci de lângă Suceava, în regiunea Bucovina din Imperiul Austro-Ungar (astăzi parte a României). A absolvit liceul la Cernăuți și a studiat apoi la Școala Superioară de Studii Politice din Berlin (Germania). Reîntors în România, Ben-Aharon a devenit unul din conducătorii mișcărilor de tineret HaShomer Hatzair și “Ha’Halutz” din această țară.

În anul 1928 a emigrat în Palestina (Țara Israel) aflată sub mandat britanic. În anul 1933, devine membru al kibbutz-ului Giva'at Haim și după scindarea din anul 1952 a Mișcării Kibbutz HaMeuchad (unde activa din momentul imigrării), a rămas ca membru al mișcării originale, anti-revizioniste a Kibbutz-urilor, Giva'at Haim Meuchad, până la sfârșitul vieții.

Între anii 1932-1938, a fost secretar al Consiliului Muncitorilor din orașul Tel Aviv. În vara anului 1935, a îndeplinit timp de câteva luni funcția de trimis al Organizației Halutz în Germania nazistă până la expulzarea sa de către Gestapo. În perioada 1938-1939, a fost secretar al Partidului Mapai. În anul 1940, s-a înrolat în Brigada Evreiască din Armata Britanică pentru a lupta împotriva Germaniei naziste în cel de-al doilea război mondial, fiind avansat succesiv până la gradul de maior. A fost capturat ca prizonier de război pe frontul din Grecia în anul 1941, împreună cu alți soldați evrei din Palestina, fiind eliberați abia în anul 1945.

Cariera politică modificare

După război, s-a alăturat Partidului Achdut HaAvodá. A fost apoi arestat de către englezi la data de 29 iunie 1946 în cursul evenimentelor numite "Sâmbăta Neagră". După înființarea Partidului marxist Mapam în anul 1948 a devenit unul din liderii săi. După scindarea Partidului Mapam în anul 1954, el a devenit unul din liderii facțiunii denumite Partidul Unitatea Muncii (Achdut HaAvoda). În perioada 1969-1973, a deținut funcția de Secretar-General al Histadrutului (Confederația Generală a Sindicatelor din Israel).

A deținut funcția de deputat în Knesset-ul (Parlamentul) statului Israel în șapte rânduri, în perioadele 1949-1964 și 1969-1977. În această calitate, a fost membru al mai multor comitete parlamentare: Comitetul pentru Locuințe, Comitetul pentru Afaceri Externe și Apărare, Comitetul Financiar, Comitetul pentru Muncă, Comitetul pentru Educație și Cultură.

În perioada 17 decembrie 1959 - 28 mai 1962, Ben-Aharon a deținut funcția de ministru al transporturilor în guvernul format de către David Ben Gurion, dar și-a dat demisia ca urmare a politicii guvernamentale pe care o considera anti-muncitorească.

Într-un articol din anul 1963 publicat în "La Merhav", Ben-Aharon a făcut apel la unificarea mișcărilor muncitorești din Israel pentru a preveni dezintegrarea lor. Ulterior, partidele muncitorești s-au unit candidând pe o listă unică, dar diferitele mișcări și partide ale kibbutz-urilor au rămas divizate. Ben Aharon a fost un critic deschis al prelungirii ocupării de către Israel a câtorva regiuni arabe, după Războiul de Șase Zile.

În anul 1977, s-a retras din viața politică, după venirea la putere a Partidului Likud, care a înlocuit Partidul Muncii la guvernare. După legendă, remarca sa a fost: "Dacă aceasta este voia poporului, atunci trebuie să schimbăm poporul".[6][7][8][9] A continuat să-și exprime părerea critică și vederile pro-socialiste pentru tot restul vieții. De fapt, a spus că "nu era dispus sa respecte alegerea făcuta de popor, si poporul o va regreta"

A fost autorul mai multor cărți și articole, primind în anul 1995 Premiul Statului Israel pentru "contribuția specială la fondarea statului Israel și a societății israeliene". Yitzhak Ben-Aharon a decedat la data de 19 mai 2006 în kibbutz-ul său. Ben-Aharon și-a donat corpul științei.

Printre cărțile scrise de Ben-Aharon menționăm:

  • Să ascultăm cu atenție (1947)
  • Calea de început a schimbării (1948)
  • Lupta pentru schimbare (1972)
  • În mijlocul furtunii (1977)
  • Regimul mesianic: sfârșitul drumului (1988)
  • Pagini din calendar (1994)
  • celebrul articol Curajul schimbării înaintea unui dezastru.

Aprecieri ale liderilor israelieni la moartea sa modificare

Referitor la moartea lui Ben-Aharon, Moshe Katsav, președintele Israelului, a afirmat că: "Statul Israel a pierdut pe unul dintre fondatorii săi și un om de un mare caracter social". Primul-ministru Ehud Olmert a spus că "Statul Israel a pierdut pe unul dintre giganții săi, un adevărat sionist și un ideolog onest, care timp de zeci de ani nu a ezitat să-și exprime vederile sale unice și influente". Vicepremierul și ministrul dezvoltării zonelor Negev și Galileia, Shimon Peres a declarat că: "Unul dintre părinții spirituali ai mișcării muncitorești din Israel ne-a părăsit". Ministrul apărării, Amir Peretz, a afirmat: "astăzi, unul dintre giganții statului Israel ne-a părăsit. Dacă este vreun om despre care să se spună că a fost unul dintre titanii generației sale, acesta este Yitzhak Ben-Aharon".

Funcții publice în Israel modificare

Yitzhak Ben-Aharon a deținut următoarele funcții publice:

  • deputat în Knesset din partea Partidului Muncitorilor Uniți, Ahdut Ha`avoda - Poalei Zion (1949-1964 și 1969-1977)
  • ministru al transporturilor (17 decembrie 1959 - 28 mai 1962)

Note modificare

  1. ^ a b c חה"כ יצחק בן-אהרן (נוסבוים) (în ebraică), Knesset 
  2. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ a b Yitzhak Ben-Aharon, Munzinger Personen, accesat în  
  4. ^ http://fr.jpost.com/servlet/Satellite?cid=1145961377270&pagename=JPost/JPArticle/ShowFull  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  5. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  6. ^ Yitzhak Ben-Aharon - Biography
  7. ^ The Guardian, 5 iunie 2006 - Yitzhak Ben-Aharon
  8. ^ Ha'aretz, 1 decembrie 2007 - Are the people stupid?[nefuncțională]
  9. ^ Times, 22 mai 2006 - Yitzhak Ben-Aharon. Socialist who wanted Israel to look to Moscow, not Washington

Legături externe modificare

Vezi și modificare

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Yitzhak_Ben-Aharon&oldid=15514712