Deschide meniul principal
Intrarea închisoarii din Râmnicu Sărat.

Închisoarea Râmnicu Sărat, una din temnițele cele mai de temut ale României, a măcinat sănătatea și viețile fruntașilor politici ai perioadei interbelice, culminând cu regimul de exterminare din peroada comunistă.

Construirea penitenciarului s-a făcut începând cu anul 1899. Clădirea este realizată cu elemente neoclasice și neogotice, după modelul francez și englez La început a funcționat sub denumirea de "Arestul Preventiv".

În 1907, în timpul răscoalei țărănești, orașul Râmnicu Sărat a fost scena unor dramatice confruntări între armată și populația răsculată. Deznodământul a fost tragic: numeroși țărani au fost împușcați iar pentru reprimarea răscoalei au fost încarcerați în Arestul Preventiv peste 1200 de țărani. În 1920 Arestul Preventiv este transformat în Penitenciar. Amenajarea actuală datează din perioada interbelică, cu excepția gardului exterior care a fost înlocuit cu un gard de sârmă ghimpată.

Un alt eveniment care a avut loc în acest penitenciar a avut loc în 1938, când au fost încarcerați aici capi ai legionarilor printre care s-a numărat și Corneliu Zelea Codreanu. în noaptea de 29-30 noiembrie 1938 aceștia au fot luați sub pretextul mutării la Jilava, dar în apropiere de pădurea Făcăbești au fost uciși la ordinul regelui Carol al II-lea. S-a motivat că au încercat să evadeze.

Interior.

În interiorul penitenciarului au fost împușcați la 21-22 septembrie 1939 membrii câtorva comandouri legionare, care au fost ulterior îngropați în cimitirul orașului.

După 1945, aici au fost închiși membri ai guvernului Ion Antonescu, generali ai armatei, fruntași P.N.Ț. Dintre ei amintim: gen. Dobre Dumitru, gen. Constantin Pantazi, gen Gheorghe Jienescu, gen. Nicolae Stoenescu, contraamiralul Horia Macellariu, Ion Petrovici, Victor Pogoneanu, Titel Petrescu, Ion Mihalache, Corneliu Coposu, Ion Diaconescu și mulți alții care au suferit din cauza prigoanei comuniste. Fiecăruia din cei care au trecut prin chinurile îndurate în acestă închisoare Radu Ciuceanu le-a închinat acest decalog:

  1. În pușcărie să nu faci azi ce nu poți face mâine.
  2. Tăcerea este cel mai mare rău al temniței.
  3. Să nu vorbești mult, ci multe.
  4. În pușcărie există numai două categorii: cei morți de afară și cei vii dinăuntru.
  5. În temniță Dumnezeu se ascunde sub orice uniformă de milițian, iar Dracul în hainele vărgate ale oricărui deținut.
  6. În celulă nu ai decât un singur dușman: Tu însuți.
  7. Orice mâncare e bună în celulă, cu excepția celeia care lipsește.
  8. Dacă-ți vine să plângi, nu consuma toate lacrimile dintr-o dată.
  9. Nu căuta speranța atârnată pe pereți temniței, ea are un singur sălaș în obișnuințele de toate zilele.
  10. În temniță te eliberezi în fiecare zi.

Un raport întocmit la 24 mai 1948 ne arată structura penitenciarului la acea dată, astfel:

  • 4 curți pentru plimbarea deținuților;
  • penitenciarul are parter și etaj;
  • etajul are 19 celule;
  • parterul are 16 celule și 3 saloane comune;
  • în fiecare celulă pot fi cazați trei (3) deținuți;
  • 1 cameră - infirmerie cu 6 paturi;
  • 1 cameră - bucătărie;
  • 1 cameră - magazie cu efecte;
  • 2 camere - magazii cu alimente;
  • 4 camere - birouri;
  • 1 cameră - serviciu de gardă;
  • 2 camere - prim gardian;
  • 5 camere - administratorul penitenciarului.

Anii 1945 și 1946 au fost anii de început ai perioadei comuniste. Comuniștii, pentru a păstra aparenta liniște politică, n-au trecut din primii ani la înfăptuirea programului de socializare a țării.

Mai întâi s-au infiltrat în toată administrația statului, pentru ca apoi să treacă la supunerea României, care urma să se realizeze prin eliminarea tuturor oamenilor politici, a persoanelor din administrație din conștiința românilor prin înscenarea unor procese sau, pur și simplu, prin înlăturarea lor definitivă prin diverse mijloace. Astfel penitenciarele din toată țara au început să fie umplute cu deținuți politici și sabotori.

Legături externeModificare