Deschide meniul principal

Žuži Jelinek

stilistă de moda, designer si scriitoare maghiară, născută croată
Žuži Jelinek
Žuži Jelinek 1960.jpg
Žuži Jelinek
Date personale
Născută Modificați la Wikidata
Budapesta, Regatul Ungariei Modificați la Wikidata
Decedată (95 de ani) Modificați la Wikidata
Zagreb, Croația Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitoare
wardrobe stylist[*] Modificați la Wikidata

Žuži Jelinek, născută Suzana Ferber,[1] (n. , Budapesta, Regatul Ungariei – d. , Zagreb, Croația) a fost o stilistă de modă, designer și scriitoare maghiară, născută croată.

Cuprins

Primii aniModificare

Jelinek s-a născut în 1920 în Budapesta[2][3] într-o familie de evrei săraci, fiică a lui Izidor și Ruza Ferber, fiind cea mai tânără dintre cei trei copii. Tatăl ei și-a schimbat numele de familie din Farber în Ferber. Bunicul lui Jelinek, din partea tatălui, a fost Moritz Farber, un negustor de textile din Ludbreg.[4][5] Ambii părinți au fost surdo-muți, tatăl ei fiind din Ludberg, iar mama ei din Ungaria. S-au întâlnit la Budapesta, unde au fost trimiși de familiile lor, la singura școală specială pentru persoanele surdo-mute din zonă.[6] Jelinek  a avut, de asemenea, doi frați. După nașterea lui Jelinek familia s-a mutat la Zagreb. Au locuit într-o zonă săracă a orașului. Deși mătușa lui Jelinek, din partea tatălui ei, a fost căsătorită cu un evreu bogat de origine zagrebiană, Jelinek a declarat că familia ei nu a beneficiat niciodată din acest punct de vedere. Mătușei lui Jelinek îi era rușine de fratele ei surdo-mut, astfel că atunci când familia lui Jelinek venea în vizită, aceasta îi primea în bucătărie pentru că, din ceea ce a povestit Jelinek, aceștia nu erau suficient de buni pentru a fi primiți în salonul pentru oaspeți. Acel moment a determinat-p pe Jelinek să lupte pentru o viață de succes. Umilința din copilăria săracă pe care a avut-o, a fost ca un stimulent pentru ea spre a atinge o viață decentă. Ea a absolvit Scoala de Croitorie din Zagreb.[7][8]

Cariera și viața de mai târziuModificare

Jelinek avea doar 17 de ani când a început să lucreze în Paris, ca și croitoreasă, într-o fabrică a creatoarei de modă Nina Ricci. În timpul petrecut în Paris, Jelinek a întâlnit-o pe Coco Chanel, pentru care a lucrat o perioadă scurtă de timp. Din cauza celui de-Al Doilea Război Mondial, a revenit în Zagreb în 1939. În Zagreb și-a deschis un atelier de croitorie, unde a realizat îmbrăcăminte pentru familiile bogate de evrei. Jelinek a fost, de asemenea, dornică să învețe noi limbi străine. În 1941 s-a căsătorit cu primul ei soț zagrebian, dentistul Erich Jelinek. Din această căsătorie a avut doi copii, fiul Ivica și fiica Dijana.

Odată cu înființarea Statului Independent al Croației, în 1941, politica infamă ustașă a dus la deportarea fraților ei în lagăre, unde au murit amândoi, unul într-un lagăr de concentrare în Kerestinec și celălalt într-un lagăr de concentrare în Jadovno. În timp ce se afla în Sušak, unde s-a refugiat pentru a scăpa de persecuția ustașă și nazistă, Jelinek a aflat că părinții ei urmau să fie transportați în lagărul de concentrare de la Jasenovac. Aceasta a mers la un ofițer Italian, pe care l-a sedus, salvându-și astfel părinții de la deportare. În timpul războiului, Jelinek s-a alăturat partizanilor. După război, a început să lucreze din nou ca și croitoreasă, iar la vârsta de 40 de ani s-a mutat în Statele Unite ale americii.

În Statele Unite a continuat să fie croitoreasă, având foarte mare succes. Când s-a întors în Zagreb, Jelinek a aflat că soțul ei a părăsit-o pentru o servitoare. A continuat să muncească din greu și să călătorească prin lume. Toate acestea l-au deranjat pe Iosip Broz Tito. Tito a sunat-o și i-a spus că nu poate continua să călătorească și să-și promoveze modelele ca Žuži Jelinek, deoarece a considerat că acest lucru nu aduce niciun beneficiu pentru auto-gestionarea lucrătorilor din Iugoslavia. Astfel i s-a oferit postul de directoare al companie macedonene de modă Teteks. Jelinek a refuzat această ofertă, iar în 1962, în timpul unui discurs, Tito a prezentat-o ca un element negativ pentru Iugoslavia. I s-a impus să părăsească țara. Astfel s-a mutat cu copiii și părinții la Geneva. Odată ajunsă acolo, Jelinek a căutat ajutor, pe una din străzile orașului, în găsirea unei locuințe ieftine pentru ea și familia ei. La momentul morții ei, pe aceeași stradă, aceasta era proprietara a patru case. A revenit în Zagreb, în 1964, când Tito i-a permis să vină acasă. După reîntoarcerea ei, aceasta a realizat creații de modă pentru soția lui Tito, Jovanka Broz. În timpul carierei sale, Jelinek a vândut creații de modă în Statele Unite ale Americii, Japonia și Europa.[9]

A fost autoarea a opt cărți și a fost, începând cu 1994, cronicar pentru revista croată pentru femei Gloria.[10] Radio-televiziunea croată a realizat un documentar care povestește viața lui Jelinek din primii ani de sărăcie și mai târziu, perioada de succes. Cu câțiva ani înainte de moartea ei, Jelinek a primit o ofertă de la Steven Spielberg, care a vrut să facă un film despre viața ei. Se spune că a dorit să facă acest film deoarece a auzit o poveste despre o femeie evreică, care în timpul holocaustului și-a riscat viața pentru a-și salva părinții. În continuare Spielberg a invitat-o pe Jelinek să fie consilier-șef pentru film. În cele din urmă, deși ea a fost foarte flatată de ofertă, a refuzat, concluzionând că din cauza constrângerilor legate de timp, nu își putea permite să-și petreacă doi ani în Statele Unite ale Americii. Jelinek a locuit în Zagreb, Geneva și Opatija. S-a recăsătorit de încă trei ori, pe lângă prima căsătorie,[11] ultimul ei soț fiind Milorad Ronkulin.

A fost un vechi membru în consiliul comunității evreiești din Zagreb.[12]

A murit pe data de 23 ianuarie 2016, la vârsta de 95 de ani.[13]

Lucrări publicateModificare

  • Seks liječi sve, Profil, 2004
  • Žene, osvajajte..., Znanje, 2010
  • Mijenjaju li se muškarci, Znanje, 2011

NoteModificare

  1. ^ Prgomet, Ivana (). „Jovanka Broz: Drugarice Jelinek, volim vaše cipele” (în croată). 24sata. Accesat în . 
  2. ^ „Nakon Zagreba Žuži Jelinek slavila u Rijeci” (în croată). Jutarnji list. . Accesat în . 
  3. ^ „Portreti – Žuži Jelinek” (în croată). Croatian Radiotelevision. . Accesat în . 
  4. ^ hr Ha-Kol, glasilo Židovske zajednice u Hrvatskoj; broj 102; 2007 Zagreb; stranica 34.
  5. ^ „Holocaust Survivors and Victims Database: Zuzi Jelinek”. United States Holocaust Memorial Museum. Accesat în . 
  6. ^ Božić, Tanja (). „Žuži Jelinek: U 92. pišem knjigu "Živjeli muškarci" (în croată). Večernji list. Accesat în . 
  7. ^ Bolanča, Sandra (). „Moj savjet svim ženama: Svakoga si jutra recite da ste mlade, lijepe i sretne” (în croată). Jutarnji list. Accesat în . 
  8. ^ Celevska, Ivančica (). „Žuži Jelinek: Nemoralne ponude prihvatite s 50 godina” (în croată). Slobodna Dalmacija. Accesat în . 
  9. ^ „Žužina životna priča stiže na male ekrane” (în croată). Jutarnji list. . Accesat în . 
  10. ^ Mirković, Nada (). „Žuži Jelinek: 'Muškarci su zbog feminizma postali oholi: čekaju da žene njih osvoje' (în croată). Jutarnji list. Accesat în . 
  11. ^ Jelinek, Žuži. „Ljubav kao kamen smutnje” (în croată). Gloria. Accesat în . 
  12. ^ Pavičić, Darko (). „Dr. Kraus: Sinagogu ćemo graditi sami!” (în croată). Jutarnji list. Accesat în . 
  13. ^ „Preminula legendarna Žuži Jelinek”. Telegram.hr.