Șișman al Vidinului
| Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol. Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor. |
| Șișman al Vidinului | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | secolul al XIII-lea  |
| Decedat | secolul al XIV-lea Vidin, Imperiul Otoman |
| Copii | Mihail Șișman[1] Belaur[*] Keratsa Petritsa[*][1] |
| Religie | creștinism ortodox[*] |
| Ocupație | militar |
| Limbi vorbite | limba bulgară |
Modifică date / text  | |
Șișman al Vidinului (în bulgară Шишман, n. secolul al XIII-lea – d. secolul al XIV-lea, Vidin, Imperiul Otoman) a fost un conducător cuman al Țaratul Vidinului din anii 1270/anii 1280 până înainte de anul 1308/1313. Șișman, căruia i s-a acordat titlul de „despot” de către țarul bulgar George Terter I, era de origine cumană și a fost stabilit ca domn al Vidinului încă din anii 1270.
În 1291, a intrat sub suzeranitatea Hoardei de Aur (tătară) și în 1292 a fost responsabil de o campanie fără succes împotriva Serbiei vecine. Chiar dacă sârbii l-au prins pe Vidin în contraofensiva lor, poate datorită influenței tătare Șișman a fost pus la loc în rolul de conducător al regiunii, de data aceasta ca vasal al sârbilor. Cu toate acestea, el a continuat să-și stăpânească terenurile în mare măsură independent. Fiul său și urmașul său ca despot al Vidinului Mihai Șișman (n. 1280) a ajuns pe tronul bulgar din 1323 până în 1330, iar Șișman a fost fondatorul ultimei dinastii regale bulgare medievale, dinastia Șișman. Șișman a mai avut un fiu, Belaur, care a ajuns despot al Vidinului și Keratsa Petritsa, o nobilă (bolyarka) al cărei fiu a fost țarul Ioan Alexandru al Bulgariei între 1331 și 1371.
Biografie modificare
În 1291, o forță comună a lui Ștefan Dragutin și a regelui sârb Ștefan Uroș al II-lea Milutin a reușit să-i învingă pe frați Darman și Kudelin care conduceau împreună ceea ce este astăzi regiunea Braničevo (din Serbia modernă). Pentru prima dată, regiunea a intrat sub stăpânirea unui sârb, deoarece a fost anexată de Dragutin. Ca răspuns al anexării regiunii Braničevo de către Dragutin, prințul Șișman a început să atace domeniile sârbe din vestul său, în 1292.
Șișman a fost un vasal al lui Nogai Han, han al Hoardei de Aur și a căutat să-și extindă teritoriile către vest, invadând Serbia și ajungând până la Hvosno, dar bulgarii nu au reușit să cucerească Ždrelo (lângă Peć) și au fost urmăriți înapoi la Vidin de către sârbi. Milutin a devastat Vidinul și restul stăpânirii lui Șișman, făcându-l pe Șișman să se refugieze în cealaltă parte a Dunării.
Cei doi au devenit totuși aliați după ce Ștefan Milutin l-a căsătorit pe županul Dragoš cu fiica lui Șișman, ulterior Milutin a dat-o de soție pe fiica sa Neda (cu titlul Anna) fiului lui Șișman, Mihai, care avea să devină țarul Bulgariei în 1323.
Note modificare
- ^ a b The Peerage
Surse modificare
- Fine, John Van Antwerp (). The Late Medieval Balkans: A Critical Survey from the Late Twelfth Century to the Ottoman Conquest. University of Michigan Press. ISBN 978-0-472-08260-5.
- Vásáry, István (). Cumans and Tatars: Oriental Military in the Pre-Ottoman Balkans, 1185–1365. Cambridge University Press. ISBN 978-0-521-83756-9.
- Андреев, Йордан; Лазаров, Иван; Павлов, Пламен (). Кой кой е в средновековна България [Who is Who in Medieval Bulgaria] (în Bulgarian). Петър Берон. ISBN 978-954-402-047-7.
- Бакалов, Георги; Куманов, Милен (). „ШИШМАН (II половина на XIII в.-началото на XIV в.)” [SHISHMAN (2nd half of the 12th c. — early 14th c.)]. Електронно издание „История на България“ [Electronic Edition “History of Bulgaria”] (CD) (în Bulgarian). София: Труд, Сирма. ISBN 954528613X.
- Божилов, Иван (). Фамилията на Асеневци (1186–1460). Генеалогия и просопография [The Family of the Asens (1186–1460). Genealogy and Prosopography] (în Bulgarian). София: Издателство на Българската академия на науките. ISBN 954-430-264-6.
- Павлов, Пламен (). „Метежници и претенденти за търновската царска корона през XIV век” [Rebels and Claimants to the Imperial Crown of Tarnovo in the 14th Century]. Бунтари и авантюристи в средновековна България [Rebels and Venturers in Medieval Bulgaria] (în Bulgarian). Варна: LiterNet. ISBN 954-304-152-0. Accesat în .