Agatha Bacovia
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Agatha Bacovia | |
Date personale | |
---|---|
Născută | Mizil, România |
Decedată | (86 de ani) București, România |
Căsătorită cu | George Bacovia |
Cetățenie | România |
Ocupație | poet scriitoare |
Limbi vorbite | limba română |
Activitate | |
Alma mater | Universitatea din București |
Modifică date / text |
Agatha Vasiliu-Bacovia (n. , Mizil, Prahova, România – d. , București, România), născută Grigorescu, a fost soția poetului George Bacovia; a fost o poetă simbolistă minoră. A studiat Literele și Filosofia la Universitatea din București, a fost profesor secundar de literatură română la mai multe licee. A început să publice în 1918 în revista Scena primele sale poeme sau opere în proză. Are marele merit că a avut grijă de poetul George Bacovia și s-a zbătut ca opera acestuia să fie valorificată pe deplin.
Biografie
modificareNăscută la Mizil, în 1895, fiind fiica lui Șerban Grigorescu și a soției sale Maria (n. Anastasiu). Agatha a rămas orfană de mamă la patru zile după naștere, fiind crescută de o mătușă. A absolvit școala primară în orașul natal. La 14 ani se mută la București unde, după o vreme, se angajează ca funcționară la o societate de asigurări. A urmat Facultatea de Litere și Filosofie, specialitatea limba română, absolvită în 1926. A desfășurat o activitate didactică îndelungată ca profesor , între anii 1927 și 1950, la Școala Normală " Elena Doamna" și la liceele "Carmen Sylva", "Regina Maria" și "Gheorghe Șincai" din București.[1] În 22 iunie 1928 s-a căsătorit cu poetul George Bacovia, după o idilă de 12 ani, iar după moartea acestuia în 1957 a condus Cenaclul "George Bacovia" de la Bacău și Muzeul Memorial "George Bacovia" din București. În anul 1932 s-a născut fiul ei, Daniel Bacovia. A publicat în revistele Viața nouă, Orizonturi noi, Ateneul cultural (Bacău), Steaua, România literară. A semnat uneori Agatha Gr., Agatha Grozea.
Volumele publicate
modificare- Armonii crepusculare, 1923
- Muguri cenușii, 1926
- Pe culmi de gând, 1934
- Terase albe (Proză marină), București, "Cartea Românească", 1938
- Bacovia. Viața poetului, București, Editura pentru Literatură, 1962
- Lumina, 1965
- Poezie și proză, București, Editura pentru Literatură, 1967
- Cu tine noaptea', Poezii, București, Editura pentru Literatură, 1969
- Versuri, 1970
- Efluvii, [versuri], București, Cartea Românească, 1977
- Șoaptele iubirii, București, Cartea Românească, 1979
- Poezie sau destin. George Bacovia. Ultimii săi ani, 1981
- George Bacovia, posteritatea poetului, editura Bacoviana, 1995
La Biblioteca Congresului SUA există 5 volume de Agatha Bacovia, precum și volumul: George Bacovia, Scrieri alese (1961), cu un studiu introductiv de Ov. S. Crohmălniceanu , inclusiv o evocare și o bibliografie de Agatha Grigorescu-Bacovia.[2]
Titluri de poezii
modificareLumină, Nocturnă, Taină, Aniversară, Cu tine, Noapte, Șoaptele iubirii, Anii, Drumuri, Natură statică, Între zi și noapte, Nu vreau să moară florile de măr (în 1981 Margareta Pâslaru a compus o melodie inspirată de aceste versuri), Cantilena, Cântecul singurătății, Imn soarelui, Decembrie, Furtuni de primavară, Tristeți din urmă, Iubita spunea.