Panda mare

(ursul Panda)
(Redirecționat de la Ailuropoda melanoleuca)
Ursul panda
Grosser Panda.JPG
Stare de conservare
Status iucn3.1 VU ro.svg
specie vulnerabilă[1]
Clasificare științifică
Supradomeniu[*]Biota
Supraregn[*]Eukaryota
RegnAnimalia
SubregnBilateria
Infraregn[*]Deuterostomia
ÎncrengăturăChordata
SubîncrengăturăVertebrata
Infraîncrengătură[*]Gnathostomata
Supraclasă[*]Tetrapoda
ClasăMammalia
Subclasă[*]Theria
Infraclasă[*]Placentalia
Supraordin[*]Laurasiatheria
OrdinCarnivora
Magnordin[*]Boreoeutheria
Subordin[*]Caniformia
Infraordin[*]Arctoidea
SuprafamilieUrsoidea
FamilieUrsidae
GenAiluropoda
Nume binomial
Ailuropoda melanoleuca[2][3][4]
David, 1869
Mapa distribuicao Ailuropoda melanoleuca.png
Areal de răspândire

Panda mare (Ailuropoda melanoleuca), colocvial numit ursul panda, este o specie de urși[5] nativă în sudul Chinei centrale.[6] Deși aparține de ordinul Carnivora, panda mare se hrănește la 99% cu bambus.[7] În sălbăticie ocazional mănâncă și alte ierburi, și părți ale unor plante, sau chiar carne sub formă de păsări, rozătoare, sau leșuri. În captivitate ei mai primesc miere, ouă, pește, igname, frunze de arbuști, portocale sau banane, dar și mâncare special preparată.[8][9]

Panda mare trăiește în câteva lanțuri muntoase din China centrală, în principal în Sichuan, dar de asemenea și în învecinatele Shaanxi și Gansu.[10]

Panda mare este o specie vulnerabilă.[11]

GeneralitățiModificare

În puținele populații cu efectiv redus, ce trăiesc în pădurile montane ale Chinei Centrale, urșii panda sunt printre cele mai rare mamifere de pe glob.

Urșii panda ajung în lungime până la 1,5 m și aproximativ 1.75 m în înălțime. Masculii sunt cu 10-20% mai mari decât femelele. Masculii cântăresc până la 150 kg, iar femelele până la 125 kg.

Panda este una dintre speciile de urși care au cea mai lungă coadă, care ar putea ajunge până la 5–6 cm lungime.Urșii panda trăiesc până la 25-30 de ani.

Urșii panda consumă exclusiv frunze și lăstari de bambus. Bambusul este o plantă dulce cu creștere înaltă, pe care ursul panda o mărunțește cu ușurință. Dinții ursului panda, ce inițial erau propice smulgerii și mărunțirii cărnii, au evoluat ulterior aplatizându-se, devenind specializați în măcinat pentru a aduce hrana la o consistență de pastă.

 

PopulațieModificare

La ora actuală mai trăiesc circa 1.600 exemplare în sălbăticie, iar viitorul acestei specii se anunță a fi unul deosebit de sumbru.[12] Populația actuală de urși panda sălbatici trăiește doar în 6 masive muntoase situate între câmpia Sichuan și platoul tibetan.[12] Se consideră că, peste 70 ani, din cauza fenomenului de încălzire globală, jumătate din arealul actual al urșilor panda nu va mai putea fi locuit de aceștia.[12]

Subspecii:

NoteModificare

  1. ^ The IUCN Red List of Threatened Species 2020.2[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor);
  2. ^ Integrated Taxonomic Information System, , accesat în  
  3. ^ Mammal Species of the World, accesat în  
  4. ^ A Guide to the Mammals of China[*], p. 423  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  5. ^ Lindburg, Donald G.; Baragona, Karen (). Giant Pandas: Biology and Conservation. University of California Press. ISBN 0-520-23867-2. 
  6. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru ref-urile numite iucn
  7. ^ Quote: "Bamboo forms 99 percent of a panda's diet", "more than 99 percent of their diet is bamboo": p. 63 of Lumpkin & Seidensticker 2007. (as seen in the 2002 edition).
  8. ^ „Giant Panda”. Discovery Communications, LLC. Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ „Giant Pandas”. National Zoological Park. Accesat în . 
  10. ^ Scheff, Duncan (). Giant Pandas. Animals of the rain forest (ed. illustrated). Heinemann-Raintree Library. p. 8. ISBN 0-7398-5529-8. 
  11. ^ „Four out of six great apes one step away from extinction – IUCN Red List”. . 
  12. ^ a b c Va dispărea habitatul urșilor panda?, 8 aprilie 2012, Descoperă, accesat la 24 mai 2012
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Ursul panda