Alexandru Toma
| Alexandru Toma | |||
 Scriitorul Alexandru Toma | |||
| Date personale | |||
|---|---|---|---|
| Nume la naștere | Solomon Moscovici  | ||
| Născut | 11 februarie 1875 Urziceni, România | ||
| Decedat | 15 august 1954, (79 de ani) București, Republica Populară Română | ||
| Copii | Sorin Toma | ||
| Naționalitate |  România | ||
| Cetățenie | .svg){kind=small} România | ||
| Ocupație | scriitor, poet, jurnalist și traducător | ||
| Activitate | |||
| Alma mater | Universitatea din București | ||
| Cunoscut pentru | introducerea realismului socialist și a stalinismului în literatura română | ||
| |||
Modifică date / text  | |||
Alexandru Toma (nume la naștere Solomon Moscovici) (n. 11 februarie 1875, Urziceni – d. 15 august 1954, București) a fost un scriitor, poet, jurnalist și traducător român de origine evreiască [1].
BiografieModificare
Activitate literarăModificare
Pseudonimul literar de Alexandru Toma a fost ales de Ion Luca Caragiale, în 1896, cu prilejul publicării unui poem în revista Epoca literară. La începutul carierei literare și publicistice a folosit și alte pseudonime, precum Falstaff, Hâncu, Crayon, Tomșa și Endymion.[2]
În 1919, Alexandru Toma a fost ales membru al Societății Scriitorilor Români[3]
Licențiat al Facultății de Litere din București, a fost o vreme profesor de istorie și filosofie la licee din București și redactor la ziarul socialist Lumea nouă.[2][4]
Editor de carte și plin realism socialismModificare
După al Doilea Război Mondial a fost director la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (ESPLA).[4]
Cunoscut pentru vederile sale comuniste și pentru introducerea realismului socialist și a stalinismului în literatura română[5], în 1948 A. Toma a fost ales membru titular al Academiei Române.[6]. După aceea, pictorul Jean Steriadi l-a imortalizat pe pânză într-un tablou numit „Academicianul A. Toma”.[7]
Unele poezii „realiste" ale lui A. Toma, porneau de la o știre publicată în ziarul Scânteia, din care închega iute, indiferent la inadvertențe, un scurt poem în care faptele sunt conduse și reordonate după nevoia artistică a poetului, într-o flagrantă ignorare a veridicului[8].
În poezia „La inaugurarea librăriei Cartea Rusă”, publicată în revista Veac nou din 10 ianuarie 1945, A. Toma celebra înființarea Editurii și Librăriei ARLUS-Cartea Rusă (decembrie 1944, respectiv ianuarie 1945) drept un act civilizator major.[9]
Vladimir Tismăneanu relatează o întâmplare la care a fost martoră jurnalista Tita Chiper: la o vizită a lui A. Toma la Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu”, prin 1953, acesta se bătea cu pumnul în piept atunci când invoca „poemele antifasciste” pe care le-ar fi compus în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. La întrebarea unui tânar poet despre cum ajungeau acele versuri în rândul poporului, A. Toma a replicat scurt: „Tavarășe, eu nu eram sinucigaș. Le țineam ascunse în sticluțe de Urodonal”[10].
Elogiu lui StalinModificare
La o săptămână după dispariția lui Iosif Vissarionovici Stalin, în pagina a doua a ediției din 13 martie 1953 a ziarului Scânteia, Alexandru Toma (devenit celebru cu versurile “imperialist american/căde-ți-ar bomba-n ocean!”) a publicat o altă „capodoperă” literară: „Viață dați stalinistului gând!”[11] care se încheia cu versurile:
- Fii ai muncii, noi azi, sub cernitul drapel
- Al partidului nostru, — înălțăm jurământ
- Să dăm iureș prin crâncene stăvili spre țel —
- Cu acelaș avânt stalinist neînfrânt!
Este tatăl lui Sorin Toma care a publicat în ziarul Scînteia un faimos articol ce avea drept scop delegitimarea scriitorului Tudor Arghezi. A existat suspiciunea că ar fi scris acest articol pentru a-l da jos de pe piedestal pe Tudor Arghezi și a-l pune în locul acestuia pe tatăl său, poetul A. Toma.[7]
Volume publicateModificare
- Poezii, 192 pagini, Editura Cultura Națională, 1926 (distins de Academia Română cu Premiul "Ion Heliade-Rădulescu")
- Ne vine dreptatea, 1944,
- Placări pe culmi, 1946
- Pușkin, făclie peste vremi, 1949
- Cântul vieții (prefață de Ion Vitner), apărut în trei ediții între 1950 și 1954. Ediția din 1951 a fost tipărită în 15.000 exemplare
- Poezii alese, 309 pagini, (prefață de Sergiu Fărcășan), Editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1952, (10.150 exemplare)
- Poezii alese, Editura Tineretului, 1953, (30.000 exemplare)
TraduceriModificare
Alexandru Toma a publicat și traduceri din literatura clasică franceză, dar și din alți autori:[3]
- Versuri de Carmen Sylva,
- Povestiri pentru copii de Lev Tolstoi,
- Renașterea de Joseph-Arthur de Gobineau,
- Tartuffe de Molière.
NoteModificare
- ^ Hary Kuller - "Contribuția evreilor din România la cultură și civilizație", în "Realitatea evreiască", nr. 231-232 (1031-1032), 19 mai - 10 iunie 2005, p. 10-11.
- ^ a b Alexandru Toma
- ^ a b Literatura Română - Alexandru Toma
- ^ a b Academicieni evrei
- ^ Alexandru Toma
- ^ Membrii români ai Academiei Române (1866 - prezent)
- ^ a b Istoria comunismului romanesc: Poezii pentru copii, născute în vremuri grele
- ^ Poezia sub comunism
- ^ Literatură și propagandă: Editura Cartea Rusă
- ^ Insondabil și imprevizibil: Trecutul lui Ion Iliescu, A. Toma și sticluțele de Urodonal
- ^ La moartea lui Stalin
Bibliografie suplimentarăModificare
- Sărbătorirea academicianului A. Toma la împlinirea vârstei de 75 de ani, ședința solemnă din 14 februarie 1950, 47 pagini, Editura Academiei Republicii populare române, 1950 (conține capitolele: La aniversarea a 75 de ani de viață a poetului și academicianului A. Toma, de Traian Săvulescu; A. Toma, poet-combatant, de George Călinescu; Linia ascendentă a poeziei lui A. Toma, de Mihai Beniuc; Cuvântarea lui A. Toma).