(n. 7.11. 1915 la București, d. 21,12,2003 la București). Critic și istoric de artă, eseist, traducător, memorialist.

StudiiModificare

Urmează cursurile Liceului „Regina Maria”, apoi pe cele ale Facultății de Litere și Filosofie din cadrul Universității din București (1930), unde i-a avut printre profesori pe Tudor Vianu, P.P. Negulescu, Dimitrie Gusti și Traian Herseni.

OcupațiiModificare

Cercetător științific la Institutul de istoria artei București, 1953-1977, cercetător științific la Muzeul Național de Artă – Galeria națională, cadru didactic la Universitatea națională de arte București (după 1994) unde a predat cursuri de Istoria artei moderne și Arta secolului XX la Facultatea de Istoria Artei.

Volume publicateModificare

  • Nicolae Vermont (coautor Radu Ionescu), Editura Academiei, București, 1958
  • Nicolae N. Tonitza, Editura Meridiane, București, 1963
  • Ion Theodorescu Sion, Editura Meridiane, București,1967
  • Idei estetice în Europa și artă românească la răscruce de veac, Editura Dacia, Cluj, 1972
  • Expresionismul și premisele sale, Editura Meridiane, București, 1978
  • Rembrandt: gravurile, Editura Meridiane, București, 1982
  • Desenul românesc în prima jumătate a secolului XX, Editura Meridiane, 1984,
  • Ștefan Câlția, Editura Meridiane, București, 1989
  • Traiectorii ale privirii, Editura Meridiane, București, 1990
  • Pictura românească interbelică. Un capitol de artă europeană, Editura Meridiane, București, 1996
  • Victor Brauner, Editura Arc 2000, București, 1999
  • Pictori evrei din România 1848-1948, Editura Hasefer, București, 2003.
  • Un martor în plus (memorii, vol. I și II), Editura Universalia, București, 1997
  • Din amintirile unui înger păzitor, Editura Universalia, București, 2022.

Colaborări la reviste și dicționareModificare

Secretar științific la Studii și cercetări de istoria artei și Revue Roumaine d'histoire de l'art, colaborator la revistele România literară, ARTA, Viața românească, Observator cultural, ș.a.

Micul dicționar enciclopedic (ambele ediții),

Lexiconul de artiști Vollmer 1960-1965

Lexikon der Kunst, 5 volume, 1970-1978

Allgemeines Künstlerlexikon Saur.

Traduceri din germană și englezăModificare

  • Erwin Panofsky, Ideea (1975),
  • L. Dittman, Stil, simbol, structură (1988),
  • Fr. Nietzsche, Aforisme, scrisori (1992, reeditare 2007),
  • Fr. Nietzsche, A doua considerație oportună (1994).
  • Elias Canetti, Masele și puterea, Editura Nemira, 2000, reeditare în 2009.
  • Wassily Kandinsky, Spiritualul în artă, Editura Art, 2021

Alte contribuțiiModificare

"A publicat articole de specialitate, texte de catalog, cronici de artă românească și străină. fișe de dicționar despre artiștii din secolul XX, mai ales de avangarda interbelică" [1].

AfilieriModificare

  • Uniunea artiștilor plastici din România,
  • Asociația internațională a criticilor de artă (1960).

PremiiModificare

Premiul pentru critică de artă, UAP România, 1988

Titlul de Femeie europeană a anului 1990 acordat de Consiliul Europei.

Aprecieri criticeModificare

Andrei Pleșu. în articolul „Surâsul Ameliei Pavel” publicat în România Literară din decembrie 2013: „Vremurile erau amărui, iar ”populația” Institutului trăia în tensiunea inevitabilă a oricărei aglomerații de personalități puternice. Remus Niculescu, Theodor Enescu, Radu Bogdan, Sorin Ulea, Mircea Popescu s.a. erau, toți, istorici de artă de prima mînă, unii loviți de soarta din rațiuni politice și recuperați cu greu pentru o carieră cît de cît normală, oameni traumatizați, cu orgoliul rănit și în permanentă confruntare cu împrejurările și cu cei din preajmă. În acest peisaj, Amelia Pavel funcționa ca un îmblînzitor, sau, în orice caz, ca o prezența relativizantă, de natură să oxigeneze atmosfera”.

DestăinuiriModificare

http://www.eugeniavoda.ro/ro/emisiuni/diverse/amelia-pavel

emisiune realizată la TVR România de Eugenia Vodă în cadrul rubricii "Profesioniștii".

NoteModificare

  1. ^ Cruceru, Florica; Dinculescu, Alice (). Istorici şi critici de artă români. 1800-1980. ACS, Bucureşti. p. 187.