Aurel Marinciuc

Aurel Marinciuc
Date personale
Născut (88 de ani) Modificați la Wikidata
Crișcăuți, raionul Dondușeni, Moldova Modificați la Wikidata
Ocupațiefizician Modificați la Wikidata
Activitate
PremiiOrdinul de Onoare

Aurel Marinciuc (n. 10 august 1932, Crișcăuți, d.13 ianuarie 2020) a fost fizician, profesor, doctor în științe, conferențiar universitar din Republica Moldova, cavaler al Ordinului de onoare, luptător pentru renașterea națională in Basarabia, a contrubuit considerabil la crearea cadrelor universitare naționale în perioada sovietică.

Biografie[1]Modificare

S-a născut la 10 august 1932, într-o familie de pedagogi din satul Crișcăuți, jud. Soroca. A studiat la Liceul Tehnic din Soroca (1943-1944), școlile din Bădiceni (1944-1946), Visoca (1946-1947), Climăuți (1947-1948). În 1950 a absolvit Școala Nr. 1 din Soroca (cu medalie de aur); Universitatea de Stat din Chișinău, Facultatea fizico-matematică (1950-1955). Dupa absolvirea Universitatii de Stat din Chișinău a devenit lector la Institutul Pedagogic din Tiraspol (1955-1956).[2] A fost doctorandul conferențiarului universitar, șef al catedrei de fizică al Universității de Stat de la Chișinău, Iurie Perlin cu o teză privind aplicațiile diagramelor Feynman în fizica corpului solid. A actvat la Universitatea Tehnică din Moldova de la întemeierea acesteia, ca conferențiar (1964), șef al Catedrei de Mecanică Teoretică (1964-1969), ca decan (fondator) al Facultății de Mecanică (1965-1967), decan (fondator) al Facultății de Electrofizică (1967-1969), a fost redactorul ziarului instituțional „Inginerul” (1976-1982), iar peste ani a fost un autor permanent și al ziarului UTM „Mesager Universitar”. În anii 1985-1991 s-a aflat în deplasare în Republica Guineea, unde a predat la Universitatea din Conakry .

A fost unul dintre redactorii Calendarului Național, editat de Biblioteca Națională a Republicii Moldova.

În anii 1960, 1970 Aurel Marinciuc a contribuit la recrearea cadrelor naționale românești în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, implimentând împreună cu Sergiu Rădăuțan, rectorul Institutului Politehnic din Chișinău (astăzi Universitatea Tehnică din Moldova), a așa numitului ”algoritm de admitere„, în conformitate cu care la studii erau admiși studenți de la sate in proporție de 2/3, această proporție corespunzând numarului locuitorilor de la sate, în comparație cu cei de la oraș. În lunile de vară, împreună cu alți profesori, Aurel Marinciuc a organizat grupuri de selectare și pregatire suplimentară a copiilor de la sate, pentru a le mări șansele de reușită la studiile universitare. Motivația ”de acoperire” a folosirii algoritmului, întrodus pentru prima dată la admiterea studenților la Institutul de Medicină din Chișinău de către rectorul Nicolae Testemițeanu, unde în comisia de admitere a lucrat și Aurel Marinciuc, era necesitatea pregătirii specialiștilor pentru sate. Cum populația de la oraș era preponderent rusofonă, iar cea de la sat preponderent românească, în 5-6 ani s-a schimbat atât componența etnica a studenților si profe Astfel sorilor de la Institutul de Medicină și Institutul Politehnic, dar și componența etnică a Chișinăului. În anii următori, folosindu-și legaturile cu profesorii din Rusia, Aurel Marinciuc și alți profesori au promovat tinerii capabili, absolvenții din noua generație venită de la sat, pentru studiile de doctorat la universitătile de frunte din Moscova și Leningrad. Astfel peste încă câțiva ani din rândul absolvenților români au apărut doctori în științe, care au devenit șefi de catedre. Când conducerea de partid de la Chișinău a observat că pe strazile orașului tinerii au început să vorbească românește (până atunci se putea auzi doar vorbă rusească), unii profesori, decani, rectori au fost pedepsiți, dați afară de la lucru, le-au fost intentate dosare la securitate, dar era prea târziu să mai schimbe ceva, se crease o nouă intelectualitate românească la Chișinău. Grație acțiunilor semiclandestine, curajoase și făcute cu abnegație ale profesorilor români de la cele două instituții de învățămant de la Chișinău, a fost oprită desnaționalizarea definitivă a populației românești din Basarabia și a fost pregatită renașterea națională din anii 1980, 1990, la care a laut parte activă și Aurel Marinciuc.

Fratele lui Aurel Marinciuc, Mihai Marinciuc (1938-2011), de asemenea a fost fizician[3], conferențiar universitar și autor de manuale de fizică și culegeri de probleme pentru gimnaziu și liceu.[4]

Soția sa, Alexandra, la fel este pedagog, fost lector universitar.[2] [5]

PublicațiiModificare

  • Universitatea Tehnică a Moldovei, 1964-2004. Ed. Museum, Chișinău, 2004
  • Universitatea Tehnică Moldovei. Anuar. 2009. Ed. Museum, Chișinău, 2009
  • Universitatea Tehnică Moldovei. Anuar. 2014. Ed. Museum, Chișinău, 2014
  • Universitatea Tehnică a Moldovei, Ed. Museum, Chișinău, 2015
  • Calendarul National, BD Biblus
  • Arhitectul Voițehovskii// în Analecta Catholica, ed. Academia de științe a Moldovei (Red. Anatol Petrencu)
  • Curs universitar, BD Biblus
  • ADS NASA

Distincții, decorațiiModificare

Vezi șiModificare

  • Calendarul Național, Ed. BNRM, 2008

NoteModificare

  1. ^ Calendar Național., Ed. Bibliotecii Naționale a republicii Moldova, 2007, p. 238-280
  2. ^ a b Colesnic, Iurie (). „Profesorul profesorilor noștri”. Ziarul de gardă. Accesat în . 
  3. ^ Calendar Național., Ed. Bibliotecii Naționale a republicii Moldova, 2008
  4. ^ „In memoriam. Mihai Marinciuc” (PDF). Fizica și tehnologiile moderne. 9 (3-4). . Accesat în . 
  5. ^ Calendar Național., Ed. Bibliotecii Naționale a republicii Moldova, 2008

BibliografieModificare

  • Aurel Marinciuc, Universitatea Tehnică Moldovei. 2014. Ed. Museum, Chișinău, 2014
  • Calendarul Național, Ed. Bibl. Naț. Rep. Moldova, 2017