Barbu Lăutaru

cântăreț și cobzar român
Pentru alte sensuri, vedeți Barbu (dezambiguizare).
Barbu Lăutaru
Stefan Luchian - Barbu Lautarul.jpg
Barbu Lăutaru (pictură de Iosif Iser)
Date personale
Nume la naștereVasile Barbu
Născut1780 Modificați la Wikidata
Mereni, raionul Anenii Noi, Republica Moldova Modificați la Wikidata
Decedataugust 1858 (78 de ani) Modificați la Wikidata
Iași, Moldova Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Moldavia.svg Principatul Moldovei Modificați la Wikidata
OcupațieLăutar, cântăreț
Activitate
Gen muzicalLăutărească, populară
Instrument(e)Cobză, vioară, nai

Barbu Lăutaru (pseudonimul lui Vasile Barbu, n. 1780, Mereni, raionul Anenii Noi, Republica Moldova – d. august 1858, Iași, Moldova), a fost un cântăreț și cobzar român, de etnie romă[1].

BiografieModificare

Barbu Lăutaru s-a bucurat de o faimă devenită legendară, urmaș al unei vechi familii de lăutari. Staroste al lăutarilor din Moldova timp de 40 de ani, Barbu Lăutaru a fost unul dintre acei mari cântăreți populari români care, prin creația și felul lor de interpretare, au contribuit la formarea și îmbogățirea muzicii populare de tip lăutăresc, născută din îmbinarea elementelor de muzică populară românească cu elemente ale muzicii orientale, ale romanței ruse și elemente occidentale. A întreprins numeroase turnee prin țările românești, inclusiv și prin Basarabia (la Chișinău și Telenești).

A stârnit admirația lui Franz Liszt cu prilejul trecerii acestuia prin Moldova, în iarna anului 1847, la Iași. Săptămânalul francez „La Vie parisienne” relata în 1874 că, cu ocazia vizitei, Barbu Lăutaru a reprodus o improvizație de-a lui Franz Liszt la o primă audiție, când compozitorul maghiar a făcut un popas la conacul vistiernicului Alecu Balș.

Cu ocazia unor săpături efectuate în anul 1968 la biserica "Sf. Ioan Gură de Aur - Zlataust” din municipiul Iași, s-a descoperit lângă zidul de nord al bisericii, mormântul celebrului cântăreț și cobzar.

În arhiva de fotografii a Bibliotecii Academiei Române se află singura imagine fotografică cunoscută a lui Barbu Lăutarul, probabil și unica. Este una din cele șapte calotipii (un procedeu fotografic din prima jumătate a sec. XIX, o raritate în sine) făcute de Costache Sturdza Scheianul și datate 1852. Se știe cu siguranță că imaginea îl înfățișează pe Barbu Lăutarul, pentru că donația conține notațiile autorului. Imaginea este din păcate foarte puțin cunoscută, în majoritatea articolelor despre Barbu Lăutarul fiind folosită fotografia tip "carte de visite" a actorului Matei Millo cu o cobză în mână, în rolul lăutarului. Imaginea originală, așa cum se găsește în arhiva Bibliotecii Academiei este negativul de hârtie cerată, dar atașez aici și inversia pozitivă, prelucrată pe calculator.

 
Negativul calotip înfățișându-l pe Barbu Lăutaru. Imaginea a fost făcută de Costache Sturdza Scheianul în 1852 și se află în colecția Bibliotecii Academiei Române.
 
Barbu Lăutarul, pozitiv obținut prin inversarea pe calculator a calotipiei originale luate de Costache Sturdza Scheianul în 1852, original ce se află în colecția Bibliotecii Academiei Române.

NoteModificare

  1. ^ „Aniversări culturale: Barbu Lăutaru - 240”. 

BibliografieModificare

  • Academia Republicii Populare Române, Dicționar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962-1964

Bibliografie suplimentarăModificare

  • Alexandru, Tiberiu: Instrumentele muzicale ale poporului român, București, ESPLA (1956)
  • Beu, Octavian: Franz Liszt în țara noastră, Sibiu, Ed. Krafft și Drotleff (1933), 99 p.
  • Bobulescu, C.: Lăutarii noștrii. Din trecutul lor. Schiță istorică asupra muzicii noastre naționale corale, cum și asupra altor feluri de muzici, București, Tp. Națională (1922), 183 p.
  • Burada. Theodor T.: Almanach musical, Iași, tipografia H. Goldner, 2 (1876)
  • Burada, Theodor T.: Cronica musicală a orașului Iași (1780-1860), revista Convorbiri Literare, București. 21 (1888), nr. 1-2, din 1 martie 1888
  • Ciobanu, Gheorghe: Barbu Lăutarul. Contribuții la cunoașterea vieții, activității și a repertoriului pe care l-a cântat. Revista de Folclor, București, 3 (1958), nr. 4
  • Corbea, Dumitru: Barbu Lăutarul, scenariu de film, revista Contemporanul, București (1954), nr. 11 (388) din 12 martie 1954
  • Corbea, Dumitru: Barbu lăutarul (pseud. lui Vasile Barbu), Editura de Stat pentru literatură și artă, 1954
  • Cosma, Viorel: 100 de ani de la moartea marelui artist popular Barbu Lăutarul, revista Viața studențească (1958), nr. 7-8
  • Cosma, Viorel: Figuri de lăutari, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor, București, 1960
  • Cosma, Viorel: Lăutarii de ieri și de azi, Editura "Du Style", București (ediția a II-a, 1996) ISBN 973-92460-5-2
  • Dafin, Ion: Alte figuri ieșene, Iași, Ed. Viața Românească (1929)
  • Diaconovich, C.: Enciclopedia Română. Publicată din însărcinarea și sub auspiciile Asociațiunii pentru literatura română și cultura poporului român, Sibiu (1898)
  • I. S.: Întâlnirea lui Barbu Lăutarul cu Franz Liszt, ziarul Scânteia Tineretului (1957) din 1 decembrie 1957.
  • Ivela, A. L.: Dicționar muzical ilustrat. București, Editura Librăriei Universala - Alcalay. (1927)
  • Kotliarov, B. I.: Despre cultura violonistică în Moldova, Chișinău, Editura de Stat Moldova (1954)
  • Kotzebue, Wilhelm de: Lascăr Vioresc. O icoană a Moldovei din 1951, tradus din limba germană de A. M., București, Editura Ig. Haimann (1892), Cap. XVII
  • Liszt, Franz: Des Bohemiens et de leur musique en Hongrie, Paris, Tipografia A. Bourdilliat, (1859)
  • Paschill, Iosif: Frânturi de suflet, voce si pian, București, Editura Magazinului Conservatorului, vol. 1.
  • Pascu, Adrian: Barbu Lăutarul. Imaginea vieții celui mai zbuciumat veac. Iași, Editura Librăriei Ath. Gheorghiu, Tipografia Victoria, 223 p. (f.a.).
  • Potra, G.: Contribuțiuni la istoricul țiganilor din România, București, Editura Fundațiilor (1939)
  • Șaineanu, L: Dicționar universal al limbei române, Craiova, Editura Scrisul Românesc (1929)
  • Suțu, Rudolf: Iașii de odinioară, Iași, Tipografia Lumina Moldovei (1923)
  • ***: Figuri de lăutari din trecut. Barbu Lăutarul, revista Programul de Radio și Televiziune, București, 8 (1958), nr. 352, din 14 august 1958, p. 5.
  • ***: Figuri de lăutari din trecut. Barbu Lăutarul, revista Programul de Radio și Televiziune, București, 9 (1959), nr. 398, din iulie 1959, p. 1.

Legături externeModificare