Biserica fortificată din Rupea

Poziționare
Ansamblul bisericii evanghelice

Localitate	oraș Rupea
Țara	România
Adresa	Str. Republicii 147
Edificare
Data finalizării	sec. XV - XVIII
Clasificare
Cod LMI	BV-II-a-A-11774
Cod RAN	40401.07
Modifică date / text

Biserica evanghelică din Rupea este un ansamblu de monumente istorice aflat pe teritoriul orașului Rupea.^[1] În Repertoriul Arheologic Național, monumentul apare cu codul 40401.07.^[2]

Ansamblul este format din două monumente:

Biserica evanghelică (cod LMI BV-II-m-A-11774.01)
Zid de incintă cu turn-clopotniță (cod LMI BV-II-m-A-11774.02)

În biserică se găsește o orgă construită la începutul sec. 19 de Johann Thois, din care s-au păstrat numai bufetul și o parte din tuburi.^[3]

Localitatea modificare

Rupea, mai demult Cohalm, Holuma, (în dialectul săsesc Räppes, germană Reps, Rupes, Kuhalme, maghiară Kőhalom) este un oraș în județul Brașov, Transilvania, România, format din localitățile componente Fișer și Rupea (reședința).

Biserica modificare

Se află în partea nord-estică a pieței orașului, parțial ascunsă de clădiri contemporane. Ținând cont de vechimea cetății și importanța locului pentru întregul scaun, biserica trebuie să fi fost întemeiată cel puțin la începutul veacului al XIV-lea. În perioada catolică avea hramul Sf. Iacob.^[4]

Este un edificiu sub formă de sală, cu un cor închis poligonal, având o sacristie rectangulară la nord. Portalurile vechi, de la intrările de sud și vest ale navei și de la sacristie, și tabernacolul nișă din cor, ca și ferestrele, sunt de factură gotică. Nava a avut tot bolți gotice, dar ele au fost demolate în jurul anului 1665, pentru ca ulterior să fie dotată cu un tavan din lemn casetat (1713). În cor s-au păstrat consolele de sprijin pentru ogivele bolții, iar tencuielile târzii ascund încă elementele vechi.

Pictura medievală a început să iasă la iveală încă din perioada interbelică, dar decaparea ei se lasă încă așteptată. Colecția celor 17 covoare orientale a fost în întregime transferată la Biserica Neagră din Brașov, la fel s-a întâmplat și cu orga, recent restaurată și repusă în funcțiune. Cea aflată acum în biserică este orga bisericii din Drăușeni. Dintre stranele rămase pe loc, cea mai veche provine din anul 1609; altele poartă anii 1631, 1732, 1773-1777. Altarul se datează la 1709 și are caracteristici baroce. Decorația de lemn a amvonului a fost finalizată la 1726-1727, iar tribunele în 1801.

Orga a fost construită în anul 1699, poartă inscripția Tri uni Deo (1726), a fost restaurată în anii 1918 (Karl Einschenk), 1959 (Otto Einschenk) și 2012^[5].

Turnul-clopotniță lateral, de factură barocă, a fost ridicat pe incintă în anul 1782. Curtina din jurul bisericii a servit protecției cimitirului, înainte ca dispozițiile administrației habsburgice din secolul al XVIII-lea să oblige scoaterea sa din perimetrul locuit.

Note modificare

^ „Institutul Național al Patrimoniului - Lista Monumentelor Istorice”. Arhivat din original la 19 februarie 2016. Accesat în 1 noiembrie 2017.
^ Repertoriul Arheologic Național, CIMEC
^ Johann Thois, Orgelbauer aus dem Burzenland (Siebenbürgen)
^ Gustav Gündisch, Die Patrozinien der sächsischen Pfarrkirchen Siebenbürgens, în: Forschungen über Siebenbürgen und seine Nachbarn, München, 1987, p. 101.
^ Orgeldatei der Evangelischen Kirche A.B. in Rumänien : Reps / Rupea / Köhalom, Kronstadt / Braşov - Unbekannt / necunoscut, orgeldatei.evang.ro

Bibliografie modificare

Asociația Mioritics cu suportul financiar al Deutsche Welterbe Stiftung:
- După texte elaborate de: Vladimir Agrigoroaei, Valentin Sălăgeanu, Luiza Zamora, Laura Jiga Iliescu, Ana Maria Gruia.
- După ilustrații executate de: Radu Oltean, Laurențiu Raicu, Florin Jude.
Anghel Gheorghe, Fortificații medievale din piatră, secolele XII-XVI, Cluj Napoca, 1986.
Dancu Fabrițius Juliana, Cetăți țărănești săsești din Transilvania, în Revista Transilvania, Sibiu, 19.
Hermann Fabini, Atlas der siebenbürgisch-sächsischen Kirchenburgen und Dorfkirchen, Monumenta und AKSL, Hermannstadt-Heidelberg, vol. I 1998, vol. al II-lea 1999, vol al III-lea 2002.
Petre Iambor, Așezări fortificate din Transilvania (sec. IX-XIII), Cluj-Napoca, 2005.
Thomas Nägler, Așezarea sașilor în Transilvania, Editura Kriterion, București, 1992.
Adrian Andrei Rusu, Castelarea carpatica, Editura MEGA, Cluj-Napoca, 2005.
George Oprescu, Bisericile, cetăți ale sașilor din Ardeal, Editura Academiei, București, 1956.
Ioan-Marian Țiplic, Organizarea defensivă a Transilvaniei în evul mediu (secolele X-XIV), Editura Militară, București, 2006.