Biserica fortificată din Saschiz

Biserica evanghelică fortificată din Saschiz, județul Mureș, a fost construită în secolul al XIII-lea. Biserica figurează pe lista monumentelor istorice 2010, cod LMI MS-II-a-A-15782.

Biserica fortificată din Saschiz
Biserica fortificată din Saschiz Machetă pentru biserica fortificată din Saschiz Planul fortificaţiei din Saschiz[1]
Biserica fortificată din Saschiz
Machetă pentru biserica fortificată din Saschiz
Planul fortificaţiei din Saschiz[1]
Poziționare
Biserica fortificată din Saschiz se află în România
Biserica fortificată din Saschiz
Biserica fortificată din Saschiz
Coordonate46°11′39″N 24°57′35″E ({{PAGENAME}}) / 46.19417°N 24.95972°E
LocalitateSaschiz, Mureș
ComunăSaschiz
ȚaraRomânia
AdresaSat Saschiz nr. 304
Edificare
Bazilică romanică modificată stil goticfortificată
Tipdefensivă
Data începerii construcțieisecolul al XIV-lea
MaterialeConstrucție de piatră și cărămidă
Clasificare
LMIMS-II-a-A-15782
Orga bisericii

Localitatea modificare

Saschiz, mai demult Saschizd, Chizd (în dialectul săsesc Keist, Kaest, în germană Keisd, Kaisd, Keißd, Kaißd, Hünenburg, Hujnerschburg;, în maghiară Szászkézd vára) este un sat în județul Mureș, Transilvania, România. Este reședința comunei Saschiz. Prima mențiune documentară este din anul 1309. În secolele XI-XII a fost locuit de secui, care ulterior au fost transferați în estul Transilvaniei[2].

Biserica modificare

Pe locul unde altă dată se afla o bazilică romanică, s-a ridicat în 1493 o mare biserică fortificată în onoarea regelui Ștefan I al Ungariei. Biserica masivă, construită din piatră de carieră, în stil gotic, este de tip sală, întărită cu 22 de contraforturi. Sala este foarte lată și lungă, iar corul este închis pe trei laturi. În 1496 a fost terminat corul bisericii, iar în 1525 toate lucrările au fost terminate. Un nivel de apărare a fost construit din cărămidă deasupra sălii și a corului, în mod similar fiind ridicate deasupra bolții stelate a sacristiei încă două niveluri. Biserica are trei portaluri[3] cu ambrazuri terminate în arc frânt. Prin vestul bisericii se află două turnulețe din cărămidă prin care se face accesul în interior. Prin intermediul unor arcade late care sunt sprijinite pe retragerile contraforturilor este susținut parapetul etajului de apărare care mascheză gurile de turnare. Deasupra tuturor se ridică doi pereți de grosime mică care au rol în diminuarea pătrunderii proiectilelor aruncate din exterior. Pereții au prevăzute metereze la care se poate ajunge printr-un coridor din lemn. Înglobat în sistemul defensiv este și turnul sacristiei care se regăsește sub acelaș acoperiș al bisericii și care se ridică deasupra etajului de apărare cu 16 metri.

Asemănător cu biserica fortificată din Moșna, corul păstrează parțial boltirea originală prevăzută cu penetrații. Se poate vedea și coronamentul unui tabernacul care lasă impresia unei marimi considerabile similare cu cel din Moșna. Tot aici, se află două lespezi, una a preotului Martin Roselerus, ea fiind atribuită marelui sculptor Elias Nicolai și una mai veche a unui preot Conradus.

Relativ recent, în secolul al XIX-lea atât bolta navei cât și bolta corului au fost modificate înlocuindu-se bolțile semicilindrice cu penetrații. Ferestrele bisericii sunt în stil gotic târziu prezentând vederii muluri[4] traforate precum și fragmente din rondele de sticlă înglobate într-o rețea de plasă din plumb. Odinioară, orga se afla deasupra altarului. În secolul al XVIII-lea aceasta a fost relocată într-o tribună pe latura vestică, special construită.

Turnul de apărare are un aspect masiv și are prevăzute niveluri cu guri de tragere. El a fost construit la o distanță de circa 10 metri de sacristie. Ultimele caturi sunt ridicate din cărămidă, celelalte fiind din piatră. Transformarea sa în clopotniță s-a realizat o dată cu construirea turnului cu ceas din Sighișoara, în anul 1677. După puțin timp de la transformare a avut loc un incendiu care l-a distrus aproape în întregime. Trecând încă printr-un incendiu, aspectul pe care-l are astăzi se datorează refacerii sale din anul 1832. La fereastra etajului superior există o figurină numită Bogdan, care acompaniază bătăile ceasului.

Biserica evanghelică fortificată din Saschiz face parte din patrimoniul mondial UNESCO.

Date privind fondurile din care s-a construit edificiul religios provin începând din anul 1494 până în 1525, acestea menționând subvenții acordate de către "Provincia Sibiului". Există de asemenea și o indulgență papală acordată între anii 1503 și 1507, localitatea având de asemenea și scutiri de livrări de produse pentru armată ca și de încartiruiri.[5]

Orga modificare

Orga a fost construită în anul 1786 de maistrul Johannes Prause. Starea ei s-a deteriorat mult în ultimii ani. Cu ajutorul fondurilor de la Comisarul Guvernului Federal pentru Cultură și Media (BKM), în cooperare cu Comitetul Organiștilor din Biserica Evanghelică C.A., o să fie restaurată în România, de o firmă din Hărman specializată în restaurarea orgilor istorice din Transilvania. Orga restaurată va fi inaugurată în toamna anului 2023 (29/30 septembrie) în cadrul Întâlnirii Sașilor din România.

Fortificația modificare

Fortificația săsească a fost construită între secolele al XIV-lea și al XV-lea, cu ziduri înalte până la 9 m. Întreg ansamblul a fost înconjurat de un puternic zid de apărare, al cărui traseu este urmat de actuala împrejmuire a bisericii.

Cetatea țărănească modificare

În afara bisericii există pe un deal din apropiere și o cetate țărănească a cărei datare este din secolul al XIV-lea. Pe o piatră a cetății este dăltuit anul 1343. Cetatea a avut șase bastioane și o fântână adâncă de 60 m (care astăzi mai are numai 1-2 m). Legenda spune că din fundul fântânii ar fi pornit un tunel care ducea până în centrul comunei.

Note modificare

  1. ^ Juliana Fabritius-Dancu, Sächsische Kirchenburgen in Siebenbürgen, Zeitschrift Transilvania, Sibiu, 1983.
  2. ^ Hermann Fabini. Universul cetăților bisericești din Transilvania, pag.182
  3. ^ Portal = Intrare monumentală într-un edificiu religios, bogat ornamentat. Portalul are ca elemente componente: un lintel, un timpan, un arc de descărcare și doi montanți ( adeseori cu colonete ). Portalul are adesea prevăzute ancadramente în trepte și este decorat cu reliefuri.
  4. ^ Mulură = profil în relief ce face parte integrantă dintr-o decorațiune care are forma unor combinații de curbe și contracurbe alternate cu reliefuri plate.
  5. ^ Asociația Mioritics cu suportul financiar al Deutsche Welterbe Stiftung

Legături externe modificare

Vezi și modificare

Bibliografie modificare

  • Asociația Mioritics cu suportul financiar al Deutsche Welterbe Stiftung:
    • După texte elaborate de: Vladimir Agrigoroaei, Valentin Sălăgeanu, Luiza Zamora, Laura Jiga Iliescu, Ana Maria Gruia.
    • După ilustrații executate de: Radu Oltean, Laurențiu Raicu, Florin Jude.
  • Anghel Gheorghe, Fortificații medievale din piatră, secolele XII-XVI, Cluj Napoca, 1986.
  • Avram Alexandru, Câteva considerații cu privire la bazilicile scurte din bazinul Hârtibaciului și zona Sibiului, în Revista monumentelor și muzeelor de istorie, 1981, numărul 2.
  • Juliana Fabritius-Dancu, Cetăți țărănești săsești din Transilvania, în Revista Transilvania, Sibiu, 19.
  • Hermann Fabini, Atlas der siebenbürgisch-sächsischen Kirchenburgen und Dorfkirchen, Monumenta und AKSL, Hermannstadt-Heidelberg, vol. I 1998, vol. al II-lea 1999, vol al III-lea 2002.
  • Iambor Petre, Așezări fortificate din Transilvania (sec. IX-XIII), Cluj-Napoca, 2005.
  • Thomas Nägler, Așezarea sașilor în Transilvania, Editura Kriterion, București, 1992.
  • Adrian Andrei Rusu, Castelarea carpatica, Editura MEGA, Cluj-Napoca, 2005.
  • George Oprescu, Bisericile, cetăți ale sașilor din Ardeal, Editura Academiei, București, 1956.
  • Țiplic Ioan-Marian, Organizarea defensivă a Transilvaniei în evul mediu (secolele X-XIV), Editura Militară, București, 2006.

Imagini din exterior modificare

Imagini din interior modificare

 
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Biserica fortificată din Saschiz


  1. ^ Imagine obţinută în timpul lucrărilor de reparaţii la turn, cu sprijinul curatorului bisericii evanghelice din Saschiz Johann Schaaser