Boris Johnson
Boris Johnson | |
![]() | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | Alexander Boris de Pfeffel Johnson ![]() |
Născut | (58 de ani)[10][11][12][13] ![]() New York City, New York, SUA[14] ![]() |
Părinți | Stanley Johnson Charlotte Johnson Wahl[*][15] ![]() |
Frați și surori | Jo Johnson[*] Rachel Johnson[*] Leo Fenton Johnson[*] ![]() |
Căsătorit cu | Marina Wheeler[*] (–)[16] Allegra Mostyn-Owen[*] (–)[17] Carrie Johnson[*] (din )[18] ![]() |
Număr de copii | 7[19][20] ![]() |
Copii | Milo Arthur Johnson[*][21] Cassia Peaches Johnson[*][21] Theodore Apollo Johnson[*][21] Lara Lettice Johnson[*][21] Wilfred Johnson[*] Romy Iris Charlotte Johnson[*][22] ![]() |
Cetățenie | ![]() ![]() ![]() |
Religie | anglicanism[*][23][24] ![]() |
Ocupație | jurnalist politician ![]() |
Locul desfășurării activității | Londra Bruxelles ![]() |
Limbi vorbite | limba engleză[25] limba franceză ![]() |
Deputat în al 58-lea Parlament britanic ![]() | |
Deținător actual | |
Funcție asumată [1] | |
Circumscripția | Uxbridge and South Ruislip[*] |
Legislatură | 58th Parliament of the United Kingdom[*] |
Minister for the Union ![]() | |
În funcție – [2] | |
Succedat de | Elizabeth Truss |
Prim lord al Trezoreriei ![]() | |
În funcție – [3][4][5] | |
Precedat de | Theresa May |
Succedat de | Elizabeth Truss |
Ministru al Serviciului Civil ![]() | |
În funcție – [3][5] | |
Precedat de | Theresa May |
Succedat de | Elizabeth Truss |
Al 77-lea Prim-ministru al Regatului Unit ![]() | |
În funcție – [3][5] | |
Guvern | Second Johnson ministry[*] First Johnson ministry[*] |
Precedat de | Theresa May |
Succedat de | Elizabeth Truss |
Șef al Partidului Conservator ![]() | |
În funcție – | |
Precedat de | Theresa May |
Succedat de | Elizabeth Truss |
Membru al celui de-al 57-lea Parlament al Regatului Unit ![]() | |
În funcție – [6] | |
Circumscripția | Uxbridge and South Ruislip[*] |
Legislatură | 57th Parliament of the United Kingdom[*] |
Secretar de stat pentru Afaceri Externe și ale Commonwealth-ului ![]() | |
În funcție – [7][8] | |
Precedat de | Philip Hammond |
Succedat de | Jeremy Hunt[*] |
Membru al Consiliului de Coroană al Regatului Unit ![]() | |
Deținător actual | |
Funcție asumată [9] | |
Membru al celui de-al 56-lea Parlament al Regatului Unit ![]() | |
În funcție – [6] | |
Circumscripția | Uxbridge and South Ruislip[*] |
Legislatură | 56th Parliament of the United Kingdom[*] |
Al 2-lea primar al Londrei ![]() | |
În funcție – | |
Precedat de | Ken Livingstone[*] |
Succedat de | Sadiq Khan |
Membru al celui de-al 54-lea Parlament al Regatului Unit ![]() | |
În funcție – [6] | |
Circumscripția | Henley[*] |
Legislatură | 54th Parliament of the United Kingdom[*] |
Membru al celui de-al 53-lea Parlament al Regatului Unit ![]() | |
În funcție – [6] | |
Circumscripția | Henley[*] |
Legislatură | 53rd Parliament of the United Kingdom[*] |
Premii | Premiul Ig Nobel (septembrie 2020) orden Svobodî[*] () tablîcika na Aleii smilîvosti[*] () |
Partid politic | Con |
Ideologie | Euroscepticism conservatorism conservatorism naționalist ![]() |
Alma mater | Eton College[*] Colegiul Balliol[*] (Bachelor of Arts[*] în studii clasice[*] , ) Ashdown House School[*] École européenne de Bruxelles I[*] |
Semnătură | |
![]() | |
Prezență online | |
Modifică date / text ![]() |
Alexander Boris de Pfeffel Johnson (n. ,[10][11][12][13] New York City, New York, SUA[14]) este un politician și jurnalist britanic, membru al Partidului Conservator. Începând cu luna mai 2015 este membru al Parlamentului pentru circumscripția Uxbridge și South Ruislip. Din 2008 până în 2016 a fost primarul Londrei. A fost unul dintre liderii campaniei favorabile ieșirii Marii Britanii din Uniunea Europeană. Din 24 iulie 2019 până în 6 septembrie 2022 prim-ministrul Regatului Unit.
Ideologic, acesta este considerat adept al conservatorismului național.[26]
BiografiaModificare
Tinerețea și educațiaModificare
S-a născut pe 19 iunie 1964 în New York într-o familie de clasa de mijloc superioară, obținând dubla cetățenie britanică și americană.[27] Străbunicul său paternal, Ali Kemal, era un jurnalist turc, care pentru scurt timp a fost ministrul afacerilor interne al marelui vizir Damat Ferid Pașa.[27]
În copilărie familia sa s-a mutat de mai multe ori, odată cu schimbarea locului de muncă al tatălui său, Stanley Johnson, în diferite localități din Statele Unite și din Regatul Unit. În aprilie 1973 s-a stabilit în Uccle, Belgia după ce tatăl a obținut un loc de muncă la Comisia Europeană.[28] Acolo el a învățat să vorbească franceza și a frecventat Școala Europeană, unde a întâlnit-o pe viitoarea sa soție, Marina Wheeler.[27] În 1975 mama sa a fost spitalizată din cauza depresiei. El și frații săi au fost trimiși într-un internat în East Sussex. Doi ani mai târziu el a obținut o bursă la școala de elită Eton College, unde l-a întâlnit pe viitorul prim-ministru David Cameron.[29]
În anul 1983 a fost admis cu o bursă la Balliol College, Universitatea Oxford, unde a studiat literatura clasică și a fost ales membru al clubului de elită Bullingdon.[30] Acolo a întâlnit-o pe aristocrata Allegra Mostyn-Owen, cu care s-a însurat în 1987, la vârsta de 23 de ani.[27]
Cariera jurnalisticăModificare
După studii, a găsit un loc de muncă la societatea de consultanță L.E.K. Consulting, dar a demisionat din plictiseală după numai o săptămână, și a devenit jurnalist stagiar la jurnalul The Times. Totuși, a fost concediat după ce a falsificat un citat.[27] Cu toate acestea, a fost angajat de jurnalul The Daily Telegraph ca corespondent la Bruxelles, devenind notoriu pentru atacurile împotriva instituțiilor europene.
În anul 1993 a divorțat de Allegra Mostyn-Owen și s-a recăsătorit cu o prietenă din copilărie, Marina Wheeler. S-au mutat în Islington, Londra, unde a devenit editorialist politic. A fost candidat pentru Partidul Conservator la alegerile generale parlamentare din 1997 în circumscripția Clwyd South, bastion al Partidului Laburist, și a eșuat în mod previzibil. Apoi a fost implicat într-un scandal după ce au apărut înregistrări audio în care un prieten de la Oxford, Darius Guppy, condamnat pentru fraudă, i-a cerut adresa unui jurnalist pentru ca acesta să fie bătut.[31] În paralel, a devenit editorialist pentru publicația The Spectator. În aprilie a început să apară în emisiunea Have I Got News for You, dobândind notorietate în rândul publicului larg.
Cariera politicăModificare
În 1999 a devenit redactorul șef al magazinului The Spectator, după ce i-a promis proprietarului Conrad Black că renunță la activitatea politică. Totuși, și-a încălcat promisiunea în 2001, câștigând fostei circumscripții a lui Michael Heseltine, Henley-on-Thames. În mai 2004 a fost numit ministerul artelor în guvernul fantomă de liderul conservator Michael Howard. Totuși, a fost obiectul unui scandal în același an după ce The Spectator a publicat un editorial nesemnat acuzând orașul Liverpool de „a se complăcea în statutul de victimă” cu privire executarea lui Kenneth Bingley și tragedia de pe Hillsborough.[32] A fost forțat de Michael Howard să meargă în Liverpool să-și ceară scuze. Câteva luni mai târziu, și-a pierdut funcția de ministru-fantomă după ce a mințit despre o aventură cu jurnalista Petronella Wyatt.[33] A fost ales din nou în 2005, fiind numit ministrul-fantomă pentru învățământ superior de noul lider conservator, David Cameron.[34] S-a îndepărtat din poziția de redactor șef al săptămânalului The Spectator curând după aceea.
În mai 2008 a întrat în cursa electorală pentru primaria Londrei împotriva primarului în exercițiu Ken Livingstone. A obținut 53.2% din voturi, față de 46.8% pentru acesta din urmă. Apoi, a renunțat la mandatul său de deputat din Henley, dar și-a păstrat rubrica în Telegraph, pentru care este plătit cu £250.000 pe an. Decizia s-a dovedit a fi controversată, cu atât mai mult cu cât el a calificat această sumă drept „o bagatelă”.[35] În cursul mandatului său a interzis consumul de alcool în transportul public.[36] A introdus un sistem de închiriat biciclete poreclit „Boris bikes”. A comandat și dezvoltarea unor noi autobuze de transport local, New Routemaster, pentru centrul Londrei. A fost reales în 2012, din nou împotrivă lui Ken Livingstone, câștigând cu 51.53% din voturi.[37]
La alegerile generale din 2015 a câștigat circumscripția Uxbridge și South Ruislip, un fief conservator. După ce prim-ministrul David Cameron a convocat un referendum privind apartenența Regatului Unit la Uniunea Europeană, s-a pronunțat pentru ieșirea din UE, devenind purtătorul de cuvânt taberei „Leave”.[38] După ce 51,9% din britanicii au votat pentru „Brexit”, el a fost considerat mare favorit pentru poziția de prim-ministru.[39] Totuși, a fost devansat de fostul său coleg Michael Gove, care a creat surpriză, anunțându-și candidatura.[40] Prim urmare el a anunțat ca nu va candida.[41]
Vezi șiModificare
NoteModificare
- ^ https://candidates.democracyclub.org.uk/results/csv/parl.2019-12-12/ Lipsește sau este vid:
|title=
(ajutor) - ^ Minister for the Union (în engleză), gov.uk
- ^ a b c UK Parliament Website
- ^
- ^ a b c Ministers - GOV.UK (în engleză), accesat în
- ^ a b c d TheyWorkForYou
- ^ New ministerial appointment July 2016: Foreign Secretary (în engleză), gov.uk, , accesat în
- ^ http://www.bbc.co.uk/news/uk-politics-36785814 Lipsește sau este vid:
|title=
(ajutor) - ^ Privy Council members (în engleză)
- ^ a b „Boris Johnson”, Internet Movie Database, accesat în
- ^ a b Boris Johnson, Internet Speculative Fiction Database, accesat în
- ^ a b Alexander Boris de Pfeffel Johnson, The Peerage, accesat în
- ^ a b Boris Johnson (2), Discogs, accesat în
- ^ a b London Mayor Boris Johnson agrees to pay US tax bill (în engleză), British Broadcasting Corporation Eroare la citare: Etichetă
<ref>
invalidă; numele "1a15d843aacca5e67d5a06c58cd2329b" este definit de mai multe ori cu conținut diferit - ^ https://www.geni.com/people/Rt-Hon-Boris-Johnson-MP-PC/6000000011177409367 Lipsește sau este vid:
|title=
(ajutor) - ^ https://www.ft.com/content/5d60f0d6-b27e-11e8-99ca-68cf89602132 Lipsește sau este vid:
|title=
(ajutor) - ^ https://www.express.co.uk/news/uk/1145235/boris-johnson-divorce-is-boris-johnson-divorced-marina-wheeler-carrie-symonds Lipsește sau este vid:
|title=
(ajutor) - ^ Boris Johnson and Carrie Symonds reportedly marry in secret ceremony (în engleză), The Guardian, , accesat în
- ^ Luke McGee, Boris Johnson admits he has six children (în engleză)
- ^ Boris and Carrie Johnson announce birth of girl (în engleză)
- ^ a b c d The Peerage
- ^ https://www.bbc.com/news/uk-politics-59593510 Lipsește sau este vid:
|title=
(ajutor) - ^ http://www.jpost.com/Israel-News/At-Western-Wall-London-mayor-affirms-his-Jewish-ancestry-432666 Lipsește sau este vid:
|title=
(ajutor) - ^ Johnson appeared genuinely moved as he placed his right hand on the Western Wall and paused for a minute while photographers took pictures of him praying. (în engleză)
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ The Economist (), Boris Johnson is reinventing one-nation Conservatism, The Economist, ISSN 0013-0613
- ^ a b c d e Brian Wheeler (). „The Boris Johnson story” (în engleză). BBC.
- ^ Stanley Johnson (). „Stanley Johnson: Why I remain a fan of Brussels”. The Daily Telegraph (în engleză).
- ^ Andrew Johnson (). „Boris Johnson: The man who would be king”. The New Statesman (în engleză).
- ^ Ana Stan (). „Der Spiegel: Clubul secret în care-și face de cap elita britanică, de la premier până la primarul Londrei”. Adevărul.
- ^ Andy McSmith (). „Darius, Boris and a blast from the past”. The Independent (în engleză).
- ^ Ian Herbert (). „In one article, Boris manages to offend an entire city – and his boss”. The Independent (în engleză).
- ^ „Boris Johnson's regret at sacking” (în engleză). BBC. .
- ^ Tania Branigan (). „Johnson gains shadow job and quits Spectator”. The Guardian (în engleză).
- ^ „Mayor's £250,000 'chicken feed'” (în engleză). BBC. .
- ^ Anil Dawar și Andrew Sparrow (). „Johnson bans alcohol on London's public transport”. The Guardian (în engleză).
- ^ Robert Winnett (). „London Mayoral Election 2012: Boris re-elected as London Mayor” (în engleză).
- ^ „Brexit: Primarul Londrei, Boris Johnson, se alătură taberei care susține ieșirea Marii Britanii din UE”. Agerpres. .
- ^ Rowena Mason (). „Boris Johnson favourite to replace David Cameron as PM after Brexit”. The Guardian (în engleză).
- ^ „Brexit: S-a dat startul în cursa pentru succesiunea lui Cameron la șefia conservatorilor și a guvernului” (în engleză). Agerpres. .
- ^ Mihai Draghici (). „Boris Johnson susține că NU va candida pentru funcția de premier al Marii Britanii”. Mediafax.
Legături externeModificare
- en Boris Johnson MP, Parlamentul Regatului Unit
- en www.gov.uk, « FCO ».
Predecesor: Philip Hammond |
Secretar de stat pentru afaceri externe și Commonwealth 2016-2018 |
Succesor: Jeremy Hunt |