Boris Johnson

politician și jurnalist britanic
Boris Johnson
Boris Johnson official portrait.jpg
Boris Johnson
Date personale
Nume la naștereAlexander Boris de Pfeffel Johnson Modificați la Wikidata
Născut (56 de ani)[9][10][11][12][13][14][15] Modificați la Wikidata
New York, New York, SUA[16] Modificați la Wikidata
PărințiStanley Johnson
Charlotte Johnson Wahl[*][17] Modificați la Wikidata
Frați și suroriJo Johnson[*]
Rachel Johnson[*]
Leo Johnson[*] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuMarina Wheeler[*] ()[18]
Allegra Mostyn-Owen[*] ()[19] Modificați la Wikidata
Număr de copii6[20][21] Modificați la Wikidata
CopiiMilo Arthur Johnson[*][22]
Cassia Peaches Johnson[*][22]
Theodore Apollo Johnson[*][22]
Lara Lettice Johnson[*][22] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of the United States.svg SUA
Flag of the United Kingdom.svg Regatul Unit Modificați la Wikidata
EtnieWhite British[*] Modificați la Wikidata
Religieanglicanism[*][23][24] Modificați la Wikidata
Ocupațiejurnalist
politician Modificați la Wikidata
Member of the 58th Parliament of the United Kingdom Modificați la Wikidata
Deținător actual
Funcție asumată
[1]
CircumscripțiaUxbridge and South Ruislip[*]
Legislatură58th United Kingdom Parliament[*]
Minister for the Union Modificați la Wikidata
Deținător actual
Funcție asumată
[2]
Prim lord al Trezoreriei Modificați la Wikidata
Deținător actual
Funcție asumată
[3]
Precedat deTheresa May
Ministru al Serviciului Civil Modificați la Wikidata
Deținător actual
Funcție asumată
[3]
Precedat deTheresa May
Al 77-lea Prim-ministru al Regatului Unit Modificați la Wikidata
Deținător actual
Funcție asumată
[3]
Precedat deTheresa May
Șef al Partidului Conservator Modificați la Wikidata
Deținător actual
Funcție asumată
Precedat deTheresa May
Membru al celui de-al 57-lea Parlament al Regatului Unit Modificați la Wikidata
În funcție
 – [4]
CircumscripțiaUxbridge and South Ruislip[*]
Legislatură57th United Kingdom Parliament[*]
Secretar de stat pentru Afaceri Externe și ale Commonwealth-ului Modificați la Wikidata
În funcție
 – [5][6][7]
Precedat dePhilip Hammond
Succedat deJeremy Hunt[*]
Membru al Consiliului de Coroană al Regatului Unit Modificați la Wikidata
Deținător actual
Funcție asumată
[8]
Membru al celui de-al 56-lea Parlament al Regatului Unit Modificați la Wikidata
În funcție
 – [4]
CircumscripțiaUxbridge and South Ruislip[*]
Legislatură56th United Kingdom Parliament[*]
Al 2-lea primar al Londrei Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deKen Livingstone[*]
Succedat deSadiq Khan
Membru al celui de-al 54-lea Parlament al Regatului Unit Modificați la Wikidata
În funcție
 – [4]
CircumscripțiaHenley[*]
Legislatură54th United Kingdom Parliament[*]
Membru al celui de-al 53-lea Parlament al Regatului Unit Modificați la Wikidata
În funcție
 – [4]
CircumscripțiaHenley[*]
Legislatură53rd United Kingdom Parliament[*]

Partid politicCon
IdeologieEuroscepticism
conservatorism Modificați la Wikidata
Alma materEton College[*]
Colegiul Balliol[*]
Ashdown House School[*]
European School, Brussels I[*]
Semnătură
Boris Johnson's signature.svg
Prezență online

Alexander Boris de Pfeffel Johnson (n. ,[9][10][11][12][13][14][15] New York, New York, SUA[16]) este un politician și jurnalist britanic, membru al Partidului Conservator. Începând cu luna mai 2015 este membru al Parlamentului pentru circumscripția Uxbridge și South Ruislip. Din 2008 până în 2016 a fost primarul Londrei. A fost unul dintre liderii campaniei favorabile ieșirii Marii Britanii din Uniunea Europeană. Din 24 iulie 2019 este prim ministrul Regatului Unit.

BiografiaModificare

Tinerețea și educațiaModificare

S-a născut pe 19 iunie 1964 în New York într-o familie de clasa de mijloc superioară, obținând dubla cetățenie britanică și americană.[25] Străbunicul său paternal, Ali Kemal, era un jurnalist turc, care pentru scurt timp a fost ministrul afacerilor interne al marelui vizir Damat Ferid Pașa.[25]

În copilărie familia sa s-a mutat de mai multe ori, odată cu schimbarea locului de muncă al tatălui său, Stanley Johnson, în diferite localități din Statele Unite și din Regatul Unit. În aprilie 1973 s-a stabilit în Uccle, Belgia după ce tatăl a obținut un loc de muncă la Comisia Europeană.[26] Acolo el a învățat să vorbească franceza și a frecventat Școala Europeană, unde a întâlnit-o pe viitoarea sa soție, Marina Wheeler.[25] În 1975 mama sa a fost spitalizată din cauza depresiei. El și frații săi au fost trimiși într-un internat în East Sussex. Doi ani mai târziu el a obținut o bursă la școala de elită Eton College, unde l-a întâlnit pe viitorul prim-ministru David Cameron.[27]

În anul 1973 a fost admis cu o bursă la Balliol College, Universitatea Oxford, unde a studiat literatura clasică și a fost ales membru clubului de elită Bullingdon.[28] Acolo a întâlnit-o pe aristocrata Allegra Mostyn-Owen, cu care s-a însurat în 1987, la vârsta de 23 de ani.[25]

Cariera jurnalisticăModificare

După studii, a găsit un loc de muncă la societatea de consultanță L.E.K. Consulting, dar a demisionat din plictiseală după numai o săptămână, și a devenit jurnalist stagiar la jurnalul The Times. Totuși, a fost concediat după ce a falsificat un citat.[25] Cu toate acestea, a fost angajat de jurnalul The Daily Telegraph ca corespondent la Bruxelles, devenind notoriu pentru atacurile împotriva instituțiilor europene.

În anul 1993 a divorțat de Allegra Mostyn-Owen și s-a recăsătorit cu o prietenă din copilărie, Marina Wheeler. S-au mutat în Islington, Londra, unde a devenit editorialist politic. A fost candidat pentru Partidul Conservator la alegerile generale parlamentare din 1997 în circumscripția Clwyd South, bastion al Partidului Laburist, și a eșuat în mod previzibil. Apoi a fost implicat într-un scandal după ce au apărut înregistrări audio în care un prieten de la Oxford, Darius Guppy, condamnat pentru fraudă, i-a cerut adresa unui jurnalist pentru ca acesta să fie bătut.[29] În paralel, a devenit columnist pentru magazinul The Spectator. În aprilie a început să apară în emisiunea Have I Got News for You, dobândind notorietate în rândul publicului larg.

Cariera politicăModificare

 
Sistemul de închiriat biciclete „Boris bikes”

În 1999 a devenit redactorul șef al magazinului The Spectator, după ce i-a promis proprietarului Conrad Black că renunță la activitatea politică. Totuși, și-a încălcat promisiunea în 2001, câștigând fostei circumscripției lui Michael Heseltine, Henley-on-Thames. În mai 2004 a fost numit ministerul artelor în guvernul fantomă de liderul conservator Michael Howard. Totuși, a fost obiectul unui scandal în același an după ce The Spectator a publicat un editorial nesemnat acuzând orașul Liverpool de „a se complăcea în statutul de victimă” cu privire executarea lui Kenneth Bingley și tragedia de pe Hillsborough.[30] A fost forțat de Michael Howard să meargă în Liverpool să-și ceară scuze. Câteva luni mai târziu, și-a pierdut funcția de ministru-fantomă după ce a mințit despre o aventură cu jurnalista Petronella Wyatt.[31] A fost ales din nou în 2005, fiind numit ministrul-fantomă pentru învățământ superior de noul lider conservator, David Cameron.[32] S-a îndepărtat din poziția de redactor șef al magazinului The Spectator curând după aceea.

În mai 2008 a întrat în cursa electorală pentru primaria Londrei împotriva primarului în exercițiu Ken Livingstone. A obținut 53.2% din voturi, față de 46.8% pentru acesta din urmă. Apoi, a renunțat la mandatul său de deputat din Henley, dar și-a păstrat rubrica în Telegraph, pentru care este plătit cu £250.000 pe an. Decizia s-a dovedit a fi controversată, cu atât mai mult cu cât el a calificat această sumă drept „o bagatelă”.[33] În cursul mandatului său a interzis consumul de alcool în transportul public.[34] A introdus un sistem de închiriat biciclete poreclit „Boris bikes”. A comandat și dezvoltarea unor noi autobuze de transport local, New Routemaster, pentru centrul Londrei. A fost reales în 2012, din nou împotrivă lui Ken Livingstone, câștigând cu 51.53% din voturi.[35]

La alegerile generale din 2015 a câștigat circumscripția Uxbridge și South Ruislip, un fief conservator. După ce prim-ministrul David Cameron a convocat un referendum privind apartenența Regatului Unit la Uniunea Europeană, s-a pronunțat pentru ieșirea din UE, devenind purtătorul de cuvânt taberei „Leave”.[36] După ce 51,9% din britanicii au votat pentru „Brexit”, el a fost considerat mare favorit pentru poziția de prim-ministru.[37] Totuși, a fost devansat de fostul său coleg Michael Gove, care a creat surpriză, anunțându-și candidatura.[38] Prim urmare el a anunțat ca nu va candida.[39]

Vezi șiModificare

NoteModificare

  1. ^ https://candidates.democracyclub.org.uk/results/csv/parl.2019-12-12/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ Minister for the Union (în engleză), Gov.uk 
  3. ^ a b c UK Parliament Website 
  4. ^ a b c d TheyWorkForYou 
  5. ^ New ministerial appointment July 2016: Foreign Secretary (în engleză), Gov.uk, , accesat în  
  6. ^ http://www.bbc.co.uk/news/uk-politics-36785814  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  7. ^ https://www.theguardian.com/politics/2018/jul/09/boris-johnson-resigns-as-foreign-secretary-brexit  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  8. ^ Privy Council members (în engleză) 
  9. ^ a b „Boris Johnson”, Internet Movie Database, accesat în  
  10. ^ a b Boris Johnson, Internet Speculative Fiction Database, accesat în  
  11. ^ a b Alexander Boris de Pfeffel Johnson, The Peerage, accesat în  
  12. ^ a b Boris Johnson (2), Discogs, accesat în  
  13. ^ a b Boris Johnson, Munzinger-Archiv, accesat în  
  14. ^ a b Boris Johnson, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în  
  15. ^ a b Boris Johnson, Store norske leksikon 
  16. ^ a b London Mayor Boris Johnson agrees to pay US tax bill (în engleză), British Broadcasting Corporation  Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; numele "1a15d843aacca5e67d5a06c58cd2329b" este definit de mai multe ori cu conținut diferit
  17. ^ https://www.geni.com/people/Rt-Hon-Boris-Johnson-MP-PC/6000000011177409367  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  18. ^ https://www.ft.com/content/5d60f0d6-b27e-11e8-99ca-68cf89602132  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  19. ^ https://www.express.co.uk/news/uk/1145235/boris-johnson-divorce-is-boris-johnson-divorced-marina-wheeler-carrie-symonds  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  20. ^ Daily Express, accesat în  
  21. ^ The Guardian, accesat în  
  22. ^ a b c d The Peerage 
  23. ^ http://www.jpost.com/Israel-News/At-Western-Wall-London-mayor-affirms-his-Jewish-ancestry-432666  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  24. ^ Johnson appeared genuinely moved as he placed his right hand on the Western Wall and paused for a minute while photographers took pictures of him praying. (în engleză) 
  25. ^ a b c d e Brian Wheeler (). „The Boris Johnson story” (în engleză). BBC. 
  26. ^ Stanley Johnson (). „Stanley Johnson: Why I remain a fan of Brussels”. The Daily Telegraph (în engleză). 
  27. ^ Andrew Johnson (). „Boris Johnson: The man who would be king”. The New Statesman (în engleză). 
  28. ^ Ana Stan (). „Der Spiegel: Clubul secret în care-și face de cap elita britanică, de la premier până la primarul Londrei”. Adevărul. 
  29. ^ Andy McSmith (). „Darius, Boris and a blast from the past”. The Independent (în engleză). 
  30. ^ Ian Herbert (). „In one article, Boris manages to offend an entire city – and his boss”. The Independent (în engleză). 
  31. ^ „Boris Johnson's regret at sacking” (în engleză). BBC. . 
  32. ^ Tania Branigan (). „Johnson gains shadow job and quits Spectator. The Guardian (în engleză). 
  33. ^ „Mayor's £250,000 'chicken feed' (în engleză). BBC. . 
  34. ^ Anil Dawar și Andrew Sparrow (). „Johnson bans alcohol on London's public transport”. The Guardian (în engleză). 
  35. ^ Robert Winnett (). „London Mayoral Election 2012: Boris re-elected as London Mayor” (în engleză). 
  36. ^ „Brexit: Primarul Londrei, Boris Johnson, se alătură taberei care susține ieșirea Marii Britanii din UE”. Agerpres. . 
  37. ^ Rowena Mason (). „Boris Johnson favourite to replace David Cameron as PM after Brexit”. The Guardian (în engleză). 
  38. ^ „Brexit: S-a dat startul în cursa pentru succesiunea lui Cameron la șefia conservatorilor și a guvernului” (în engleză). Agerpres. . 
  39. ^ Mihai Draghici (). „Boris Johnson susține că NU va candida pentru funcția de premier al Marii Britanii”. Mediafax. 

Legături externeModificare

  Articolul principal din această categorie este Relații internaționale.


Predecesor:
Philip Hammond
 
Secretar de stat pentru afaceri externe și Commonwealth

2016-2018

Succesor:
Jeremy Hunt