Calea ferată București–Galați–Roman

cale ferată din România

Calea ferată București–Galați–Roman este o cale ferată principală în România. Ea traversează partea de est a țării, pornind din capitala București și mergând spre nord prin regiunile Muntenia și Moldova.

București–Galați–Roman
Gara din Buzău
Gara din Buzău
Gara din Buzău
Hartă cu Calea ferată București–Galați–Roman
Hartă cu Calea ferată București–Galați–Roman
Magistrala:CFR: 500, 700, 702, 704
Lungime:480 km
Ecartament:1435 mm
Viteză maximă:140 km/h
KBHFa
0,0 București Nord Gr. A
ABZgr+r
spre Fetești
ABZgl
spre Giurgiu și spre Craiova
HST
5,5 Pajura Hm.
HST
7,6 Depoul București Triaj h.
ABZgr+r
spre Făurei
HST
9,4 Chitila
ABZgl+l
spre Pitești
SKRZ-Au
DN7
hKRZWae
Colentina
ABZgr+r
spre Mogoșoaia
SKRZ-Au
DN1A
HST
16,9 Buftea
HST
21,0 Dârza hc
HST
30,2 Periș
HST
35,5 Scroviștea hc
hKRZWae
Ialomița
HST
39,7 Crivina
HST
44,6 Prahova
hKRZWae
Prahova
HST
51,4 Brazi
SKRZ-Au
DN1
HST
56,0 Ploiești Triaj hc
ABZgl+l
spre Brașov și spre Slănic
BHF
59,5 Ploiești Sud
ABZgr+r
spre Țăndărei
ABZgl+l
spre Măneciu
BHF
63,8 Ploiești Est
hKRZWae
Teleajen
HST
70,6 Valea Călugărească Hm.
HST
73,9 Muru hc
hKRZWae
Cricovul Sărat
HST
76,2 Cricov Hm.
BUE
DN1D
HST
81,0 Tomșani hc
HST
85,7 Inotești Hm.
ABZgl
spre Ceptura
BHF
93,1 Mizil
hKRZWae
Ghighiu
HST
100,7 Săhăteni Hm.
HST
108,0 Pietroasele hc
hKRZWae
Sărata
HST
112,7 Ulmeni
HST
117,5 Băile Sărata Monteoru hc
eHST
120,613 Lipia
SKRZ-Au
DN2
ABZg+l
spre Nehoiașu
BHF
128,1 Buzău
ABZgl+l
spre Mărășești
HST
132,7 Buzău Sud Hm.
HST
137,6 Tăbărăști
HST
140,0 Tăbărăști Sud
HST
143,9 Bentu
HST
148,0 Cilibia
HST
152,0 Movila Oii
HST
158,5 C.A. Rosetti Hm.
HST
161,7 Vizireni
HST
165,0 Baza I.F.F. h
ABZg+r
spre București
BHF
168,4 Făurei
ABZgl
spre Tecuci
ABZgr+r
spre Fetești
HST
172,3 Găiseanca hc
HST
178,7 Dedulești
BHF
185,6 Ianca hc
HST
188,9 Plopu
HST
197,3 Urleasca
HST
206,2 Traian Sat
HST
218,3 Lacu Sărat
BHF
228,0 Brăila
ABZgr+r
Ramificație spre Portul Brăila
HST
234,8 Baldovinești
HST
240,3 Vădeni
HST
244,1 Zagna Vădeni hc
ABZgr+r
hKRZWae
Siret
BS2+l BS2+r
ABZg+l ABZg+r
BHF STR
247,5
311
Barboși
ABZgl STR
spre Smârdan
HST STR
252,7 Filești
TUNNEL1 STR
Tunel Galați (circa 800 m lungime)
ABZg+l STR
de la Bârlad
BHF STR
259,6 Galați
ABZgr STR
Ramificație spre Portul Galați
STR STR
spre Bender (Republica Moldova)
BS2c2 BS2r
HST
308 Barboși Triaj
ABZgr
spre Smârdan
HST
304,7 Șendreni
HST
300,7 Șerbeștii Vechi
HST
296,9 Braniștea
HST
293,8 Vasile Alecsandri
HST
289,4 Independența
HST
283,1 Piscu hc
HST
279,5 Vameș
HST
273,5 Tudor Vladimirescu hc
HST
269,3 Hanu Conachi
HST
264,5 Șerbănești hc
BHF
262,0 Liești
HST
259,0 Bucești hc
HST
255,7 Ivești
HST
251,3 Umbrărești Hm
HST
246,2 Barcea
HST
243,2 Malu Alb hc
hKRZWae
Bârlad
ABZg+l
de la Făurei
BHF
237,6 Tecuci
ABZgr+r
spre Bârlad
HST
230,1 Cosmești
hKRZWae
Siret
HST
225,4 General Eremia Grigorescu
ABZgl+l
spre Buzău
BHF
218,4
218,4
Mărășești
ABZgl
spre Panciu
HST
224,9 Pădureni Putna
HST
228 Călimănești Vrancea h
HST
233,0 Pufești
HST
235,7 Domnești Târg hc
hKRZWae
Trotuș
BHF
243,9 Adjud
ABZgl
spre Sfântu Gheorghe
HST
248,0 Adjudu Vechi h
HST
250,9 Șișcani h
HST
257,7 Sascut
HST
266,9 Orbeni
HST
273,9 Răcăciuni
HST
281,7 Faraoani
HST
287,7 Siretu Bacău hc
HST
291,3 Valea Seacă
eHST
~297 Letea h
BHF
302,1 Bacău
ABZgl
spre Bicaz
hKRZWae
Bistrița
HST
314,1 Itești
HST
317,3 Șerbești Bacău hc
HST
323,2 Galbeni
HST
334,4 Secuieni Roman
HST
338,3 Trifești hc
hKRZWae
Moldova
BHF
346,0 Roman
ABZgr
spre Buhăiești (Mareșal Constantin Prezan)
STR
spre Suceava

După Unirea Principatelor Moldova și Muntenia în anul 1859, Guvernele României și-au stabilit ca obiectiv economic reducerea stadiului de înapoiere a țării - care se afla încă sub suveranitatea otomană - prin construcția de căi ferate. Acestea trebuiau să conecteze cele mai mari orașe ale țării. Din București au fost planificate două linii principale; una către vest până la granița cu Regatul Ungariei și o alta către nord în Moldova. În 1868 antreprenorul germano-evreu Bethel Henry Strousberg a primit concesiunea pentru construirea celor două căi ferate planificate și în același an a început lucrările.

Calea ferată a traversat în principal terenuri plate. Totuși, construcția a fost dificilă pe alocuri din cauza prezenței a numeroase râuri, care a dus la modificarea frecventă a traseului și realizarea unor poduri costisitoare, prin defrișarea necontrolată a Câmpiei Române. Din cauza condițiilor proaste de transport, șinele și alte materiale de construcții au fost aduse prin porturile dunărene Brăila și Galați. Muncitorii calificați au venit în principal din străinătate.[1]

Până în 1870, consorțiul Strousberg a finalizat aproximativ trei sferturi din calea ferată și a pus în exploatare acele tronsoane. Costurile neașteptat de mari, problemele juridice în achiziționarea de terenuri și evoluția greoaie ca urmare a necesității de asanare a terenurilor și de construirea unor poduri au dus la apariția unor litigii între consorțiu și statul român.[2]

În anul 1871, guvernul român i-a retras lui Strousberg dreptul de concesiune pentru construirea și exploatarea căii ferate. Acestea au fost achiziționate de către societatea "Rumänischen Eisenbahngesellschaft AG" aflată sub controlul bancherilor Gerson Bleichröder și Adolph von Hansemann.[1]

La 13 septembrie 1872 a fost inaugurată întreaga linie de cale ferată;[3] cu toate acestea s-au mai efectuat lucrări până în 1875.[1] În 1880 calea ferată a fost preluată de către nou-înființata companie feroviară română de stat CFR.[3]

Tronsonul de la București spre Ploiești a fost dublat în anul 1909, el fiind al doilea tronson de cale ferată dublă din România, după secțiunea Iași - Lețcani.[4]

Situație actuală

modificare

Întreaga cale ferată este cu linie dublă și electrificată cu curent alternativ (25 kV, 50 Hz). Ea este intens frecventată atât de trenuri de călători, cât și de trenuri de marfă. În prezent, trenurile de persoane nu mai circulă pe întregul traseu, deoarece au fost construite ulterior alte căi ferate care scurtează distanța dintre București și Roman (de exemplu Buzău–Mărășești).

 
Profilul la înălțime al tronsonului București–Barboși
 
Profilul la înălțime al tronsonului Galați–Roman
  1. ^ a b c Lothar Maier: Rumänien auf dem Weg zur Unabhängigkeitserklärung 1866–1877: Schein und Wirklichkeit liberaler Verfassung und staatlicher Souveränität. Oldenbourg Wissenschaftsverlag, 1989, p. 170–179
  2. ^ Carsten Burhop: Die Kreditbanken in der Gründerzeit. Fritz Steiner-Verlag, 2004, p. 219. ISBN 3-515-08413-4
  3. ^ a b „Situl CFR, accesat la 8 aprilie 2009”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ „Situl CFR, accesat la 8 aprilie 2009”. Arhivat din original la . Accesat în .