Calinic Argatu
| Calinic Argeșeanul | |
 Calinic Argatu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (75 de ani)  Crăcăoani, Crăcăoani, Neamț, România |
| Cetățenie |  România |
| Religie | creștinism ortodox[*] |
| Ocupație | politician preot |
| Funcția episcopală | |
| Titlul | Arhiepiscop al Argeșului și Muscelului |
| Predecesor | Gherasim Cristea |
| Cariera religioasă | |
| Hirotonire episcopală | 17 noiembrie 1985 |
| Alte funcții | 17 noiembrie 1985- arhiereu-vicar al Episcopiei Râmnicului
18 noiembrie 1990- episcop al Argeșului 26 septembrie 2009- arhiepiscop al Argeșului și Muscelului |
| Premii | Ordinul Național „Pentru Merit” () |
Modifică date / text  | |
Calinic Argeșeanul (n. , Crăcăoani, Crăcăoani, Neamț, România), (din botez Constantin Argatu), este un cleric ortodox român, în prezent arhiepiscop al Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului. În legislatura 1990-1992 a fost deputat de Argeș din partea FSN.
Cariera ecleziasticăModificare
În anul 1964 a absolvit cursurile Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamț. Episcopul Teofil Herineanu l-a hirotonit preot în anul 1964 pe seama parohiei Tioltiur, deși avea doar 20 de ani și nu absolvise studii superioare.[1] În anul 1966 episcopul Herineanu l-a mutat pe Calinic Argatu în parohia Inău.
Finalizează cursurile universitare în anul 1968, la Institutului Teologic Universitar din Sibiu. La data de 31 decembrie 1972 este tuns în monahism. Între 1 august 1977 și 1 martie 1981 este stareț al Mănăstirii Sinaia. De la 1 martie 1981 este stareț la Mănăstirea Cernica. În toamna anului 1985 este ales arhiereu vicar al Episcopiei Râmnicului și Argeșului, mutându-se la Mănăstirea Curtea de Argeș. În 1990 a fost ales episcop al nou înființatei Episcopii a Argeșului și Muscelului. În septembrie 2009, odată cu ridicarea Episcopiei Argeșului și Muscelului la rang de arhiepiscopie, a devenit arhiepiscop.
A publicat 14 volume. Din anul 2006 este membru al Uniunii Scriitorilor din România.
Cărți publicateModificare
1988
- Istoria sfintelor mănăstiri Cernica și Căldărușani, lucrare diortosită și transliterată, București, 1988
1989
- Bucuria lecturii (1989, Editura Dacia, ed. a 2-a)
1999
- Cruci de piatră (1999, Pitești, în colaborare cu Dl. Grigore Constantinescu)
2001
- Pace și bucurie cu Brâncuși (2001, Editura Dacia, ediții în limbile română, engleză și franceză)
- Întrebări profane, lămuriri duhovnicești (2001, Pitești)
2002
- Frumusețea lumii văzute (2002, Editura Dacia)
2003
- Brâncuși și Psalmul creației (2003, Editura Anastasia, ediții în limbile română, italiană, franceză și engleză)
2004
- Sfântul Voievod Stefan Cel Mare intre Cer și Genune (2004, Cluj, Editura Eikon)
- Sfântul Voievod Ștefan cel Mare în Cetatea Basarabilor, 500 de ani de la trecerea în eternitate (coautor, 2004, Editura Dacpress)
- Albinele fac politică (2004, Editura DacPress)
2005
- Patriarhul biblic (2005, Editura Episcopiei Argeșului și Muscelului, ediții în limbile română, italiană și engleză)
- Traista cu stele (2005, Editura Episcopiei Argeșului și Muscelului)
- Gurie Grosu - Jurnalul unui Mitropolit (2005, Editura Dacpress)
2006
- Veșnicia de zi cu zi (2006, Editura Curtea Veche)
- Biserica Neamului în pumnii tiranului (2006, Editura Dacpress)
- Să ne salvăm de la un nou holocaust asupra libertăților românilor! (2006, Editura DacPress)
2007
- Fereastra lui Iorga (2007, Editura Episcopiei Argeșului și Muscelului)
- Mersul printre stele (2007, Editura Episcopiei Argeșului și Muscelului)
2008
- Sfântul Voievod Neagoe Basarab Domnul Țării Românești (coautor, 2008, Editura Episcopiei Argeșului și Muscelului)
2009
- Iubirea nemuritoare a lui Dumnezeu (2009, Editura Episcopiei Argeșului și Muscelului)
- Legenda Meșterului Manole (coordonator, 2009, Editura Episcopiei Argeșului și Muscelului)
2010
- Toată vremea-și are vreme (2010, Vol. I (două ediții), Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului)
- Toată vremea-și are vreme (2010, Vol. II, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului)
- Istoria Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului (2010, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului)
2012
- Toată vremea-și are vreme (2011, Vol. III, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului)
- Istoria Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, (2012, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, ediția a II-a revăzută și adăugită)
DistincțiiModificare
A fost decorat în decembrie 2000 cu Ordinul național Pentru Merit în grad de Mare Ofițer „pentru slujirea cu cinste, evlavie și dragoste de oameni a cuvântului lui Dumnezeu”.[2]
Colaborarea cu SecuritateaModificare
În anul 2007, Calinic Argatu a fost deconspirat ca fost colaborator al Securitații, cunoscut cu numele de cod "Zamfir", primind verdict de poliție politică din partea CNSAS. Prin decizia Curții de Apel București, pronunțată în anul 2008, s-a stabilit că verdictul CNSAS este eronat, activitatea clericului Calinic Argatu neputând fi încadrată la capitolul „poliție politică”.[3]
NoteModificare
- ^ Informatorul Zamfir, flux24.ro, 12 august 2016.
- ^ Decretul nr. 560 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Secretariatului de Stat pentru Culte, text publicat în Monitorul Oficial nr. 668 din 16 decembrie 2000.
- ^ Verdict de necolaborare, Realitatea.net
BibliografieModificare
- Preasfinții cu nume de cod, 4 septembrie 2007, România liberă
- Prelații «turnători» s-au protejat pe ei înșiși, dar au expus mereu Biserica", 15 septembrie 2007, Daniel Neamu, Adevărul
- Episcopul Calinic îl tamîiază și-l ridică în slăvi pe Năstase, Evenimentul zilei, 8 noiembrie 2004.
- https://eparhiaargesului.ro/inaltpreasfintitul-calinic-arhiepiscopul-argesului-si-muscelului-biografie/