Calul troian
| Calul troian | |
| Descriere generală | |
|---|---|
| Descoperire | |
| Aspect | |
| Amplasare | |
Modifică date / text  |
Calul troian, conform poemului epic Eneida a lui Virgiliu care îl descrie, dar plasat temporal între evenimentele care sunt descrise în epopeiile Iliada și Odiseea ale lui Homer, se referă la un obiect masiv, de forma unui cal imens construit din lemn, care putea fi transportat pe cele patru roți ale sale, și care s-ar fi dovedit decisiv în cucerirea cetății Troia la finalul războiului troian, care a avut loc între ahei și troieni și a durat zece ani încheiați. Se crede (conform celor descrise de Homer) că inventatorul calului troian ar fi fost regele Ulise al insulei Itaca, cunoscut și sub numele de Odyseus.
Denumirea de cal troian se aplică unei stratageme perfide, folosită pentru subminarea din interior a pozițiilor adversarului.
Ideea realizării Calului Troian modificare
Ideea lui Ulise era plasarea calului de lemn, având un grup de războinici de elită ascunși în el, în apropierea porților cetății Troia, simulând un dar gigantic, care ar fi putut fi atribuit lor înșiși, zeilor sau amândurora. Simultan, flota ahee urma să regizeze abandonarea asediului și să părăsească convingător sediul bătăliei plecând (aparent) pentru întotdeauna. Ar fi urmat să se întoarcă mult după apusul soarelui, mai exact după miezul nopții, când vigilența troienilor va fi fost redusă la minimum și grupul de comando ascuns în cal ar fi putut acționa din interiorul cetății.
În realitate, mizând pe uzura morală și nervoasă a asediaților, absolut inerentă după unul dintre cele mai îndelungate asedii consemnate din antichitate, la care ar fi urmat să se adauge surpriza și venerația față de un obiect atât de masiv, confirmată de plecarea abruptă înaintea zorilor a întregii flote grecești, Ulise și Agamemnon sperau în aducerea Calului în cetate. După care, calculând totul, sărbătorirea faustuoasă, inclusiv îngurgitarea masivă a vinului și slăbirea vigilenței locuitorilor Troiei până aproape de zero, războinicii de elită ascunși în cal, ar fi ieșit din acesta urmând a deschide porțile cetății aheilor reveniți tăcuți cu întreaga flotă.
Din păcate pentru troieni, planul abilului Ulise a funcționat aidoma previziunilor sale. Troienii, în ciuda prezicerilor Cassandrei și a lui Laocoon, dar și a altor voci lucide din cetate, nu numai că au exuberat la vederea Calului, care fiind combinată cu plecarea flotei atacatoare, i-au făcut pe aceștia să deschidă larg porțile cetății (după alte surse, chiar au distrus cu propriile lor mâini o parte din zidul de apărare al Troiei pentru a face loc imensului artefact) și să "primească" cu bucurie Calul în cetatea lor, cea care fusese inexpugnabilă pentru un timp atât de îndelungat. Iar restul a fost, într-adevăr istorie.
Timeo Danaos et dona ferentis modificare
Timeo Danaos et dona ferentis (din latină „Mi-i teamă de greci (danaos) și de cadourile lor”) este o celebră și proverbială frază a lui Vergilius în poemul epic „Eneida” (II, 49, în latină Aeneid), epopeea națională a romanilor, care se referă la Calul troian[1].
Realitate sau ficțiune modificare
Dupa spusele lui Homer, Troia era plasată deasupra Hellespont-ului, un canal ce separă Asia Minor de Europa. În anii 1870, Heinrich Schliemann a plecat in căutarea acestuia. Urmând descrierile lui Homer, el a început să sape la Hisarlik - Turcia, unde a descoperit ruinele unor numeroase orașe, construite unul deasupra celuilalt. Multe dintre acestea au fost distruse în mod violent; nu este clar care era Troia din legendele lui Homer[2][3][4][5]. Experții sunt acum siguri că Troia a fost un loc real.
Imagini modificare
-
-
Calul troian, reconstituire din lemn pentru filmul realizat în 2004, Troy, expus la Çanakkale -
O altă reconstituire a Calului troian, aflată la Muzeul aheologic Istanbul -
Detaliu din pictura "Procesiunea aducerii Calului (Troian) în Troia" de Giovanni Domenico Tiepolo -
.jpg)
Referințe modificare
- ^ E.g, J. B. Greenough, Vergil. Bucolics, Aeneid, and Georgics of Vergil. Boston. Ginn & Co. 1900, II.49; The Works of Virgil: In Latin & English. The Aeneid, Volume 2, J. Dodsley, 1778, p. 138.
- ^ de Schliemann, Heinrich: Ithaka, der Peloponnesus und Troja, 1868, reedit. Cambridge University Press, 2010. ISBN 978-1-108-01682-7.
- ^ de Schliemann, Heinrich: Trojanische Altertümer: Bericht über die Ausgrabungen in. Troja, 1874, (reedit. Cambridge University Press, 2010. ISBN 978-1-108-01703-9.
- ^ de en Schliemann, Heinrich: Troja und seine Ruinen, 1875, tradus în engleză Troy and its Remains, de Cambridge University Press, 2010. ISBN 978-1-108-01717-6.
- ^ en de Schliemann, Heinrich: Ilios, City and Country of the Trojans, 1880, Cambridge University Press, 2010. ISBN 978-1-108-01679-7
Vezi și modificare
- en en:Mykonos vase, earliest pottery depiction of the Trojan Horse
- en Troy movie (2004)
- The Trojan Rabbit in Monty Python and the Holy Grail
- "The engine to batter walls (called sometime the horse, and now is named the ram) was the devise of Epeus at Troy."
- Troy Infomation [www.myspace.com/dave_topo]
Legături externe modificare
- Stories on the stones of Troy, Trojan Birds by D.Artifex
- The Trojan Horse for Kids Arhivat în , la Wayback Machine.: another ancient image of the Trojan Horse.
- Film Helen of Troy (1956) -- Elena din Troia
- Film The Trojan Horse (1962) -- Calul troian
- Film Troy (2004) -- Troia
- The Trojan Horse Massacre Arhivat în , la Wayback Machine. -- Masacrul Calului troian
Materiale media legate de Calul troian la Wikimedia Commons