Carol al V-lea de Lorena

(Redirecționat de la Carol al V-lea, Duce de Lorena)
Carol al V-lea
Date personale
Nume la naștereCharles Léopold Nicolas Sixte
Născut3 aprilie 1643(1643-04-03)
Viena, Austria
Decedat (47 de ani)
Wels, Austria
PărințiNicolas François, Duce de Lorena
Claude Françoise de Lorena
Frați și suroriAnne Marie Thérèse of Lorraine[*][[Anne Marie Thérèse of Lorraine (Abbess of Remiremont)|​]][1] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuEleanor de Austria
CopiiLeopold, Duce de Lorena
Charles Joseph, episcop de Olomouc
François, stareț de Malmedy
Ocupațiearistocrat[*]
militar Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titluriduke of Lorraine and Bar[*][[duke of Lorraine and Bar |​]] ()[1]
Familie nobiliarăCasa de Lorena[1]
Duce de Lorena
Domnie1675–1690

Carol al V-lea Leopold (germană Karl V. Leopold von Lothringen; 3 aprilie 1643, Viena - 18 aprilie 1690, Wels, Austria Superioară) duce de Lorena (1675–1690). A fost al doilea fiu al lui Nicolas François, Duce de Lorena. Născut la Viena, el a devenit cumnat al împăratului Leopold I și ginere al împăratului Ferdinand al III-lea. A fost văr de gradul al doilea cu contemporanul său, regele Ludovic al XIV-lea al Franței, prin bunica regelui, Maria de Medici.

Biografie modificare

Carol al V-lea a fost nepot al Ducelui Carol al IV-lea de Lorena, care a fost obligat să abdice în favoarea fratelui său mai mic, când Franța a invadat Lorena în 1634. Francezii s-au retras din ducat în 1661, dar apoi l-a invadat încă o dată în 1670.[2]


Carol al V-lea născut la 3 aprilie 1643 la Viena a fost fiul Ducelui Nicolas François de Lorena. Pretenția lui Carol asupra ducatului nu a fost recunoscută de unchiul său, Carol al IV-lea. Din moment ce perspectivele sale nu erau bune s-a alăturat oficial curții de la Viena în 1662. A devenit un militar distins în serviciul Habsburgilor și a concurat de două ori, fără succes, pentru alegerea ca rege al Poloniei.[3]


Din 1679 guvernator al Tirolului. Ca general imperial a contribuit în mod decisiv la victoria asupra trupelor otomane care asediau Viena (12 septembrie 1683). Trei ani mai târziu, în 1686, a reușit eliberarea cetății Buda. În 1687 i-a învins pe turci la Mohács.

Fiul său, Leopold cel Bun (1679-1729), a purtat între 1690 și 1697 în mod simbolic titlul de duce de Lorena, iar din 1697 și 1729 a intrat efectiv în posesia ducatului său. Fiul lui Leopold cel Bun a fost Francisc Ștefan de Lorena, ultimul duce al Lorenei (1729-1737), soț al Mariei Terezia, ales în 1745 împărat al Sfântului Imperiu Roman.

Cariera militară modificare

Ducele s-a distins mai întâi în Bătălia de la Saint Gotthard în 1664. El a fost sub serviciul lui Montecuccoli, Imperial Generalissimo la momentul respectiv. Când a fost flancat de inamic, Charles a fost capabil să-l respingă și să ajute la câștigarea bătăliei.[4] A continuat să fie implicat în războaiele habsburgilor purtate cu francezii. A fost prezent la Asediul de la Philippsburg din 1676.[5] În 1676 a obținut rangul de feldmareșal.[3] În acest timp, el a supraviețuit unei îmbolnăviri de variola,[6] iar în 1678 a supraviețuit unei căzături de pe pod la Philippsburg. A fost numit vicerege în Tirol de către împărat..[3] La Tratatul de la Nijmegen din 1679 a fost confirmat ca Duce de Lorena dar totuși nu a putut prelua conducerea provinciei.[7]

Căsătorie și copii modificare

S-a logodit cu Marie Jeanne de Savoia în februarie 1662. Totuși a abandonat planul de căsătorie când a părăsit curtea franceză pentru cea imperială.[8] Fratele său Ferdinand Philip de Lorena a murit în 1659 și Carol a moștenit ducatul de Bar de la el. În 1669, a încecat să fie ales rege al Poloniei dar a fost învins în alegeri de Mihail Korybut Wiśniowiecki.[9] În 1678 s-a căsătorit cu Eleanor de Austria, văduva lui Wisniowiecki.[10][8] Ea era fiica împăratului Ferdinand al III-lea. Din această căsătorie el a obținut teritoriile Gonzaga și Mantua. A încercat din nou să câștige tronul Poloniei dar a pierdut în favoarea lui Ioan al III-lea Sobieski.[11] Mariajul cu Eleonora s-a dovedit prosper pentru fmilia sa când nepotul său, Francisc I, a devenit împărat al Sfântului Imperiu Roman.

  • Leopold, Duce de Lorena (1679–1729) căsătorit cu Élisabeth Charlotte d'Orléans, prințesă a Franței; a avut urmași;
  • Charles Joseph de Lorena (1680–1715), arhiepiscop-elector de Trier și prinț-episcop de Osnabrück; a murit de variolă;
  • Éléonore de Lorenae (1682–1682) a murit după naștere;
  • Charles Ferdinand de Lorena (1683–1685) a murit în copilărie;
  • Joseph Innocent Emanuel de Lorena (1685–1705), general;
  • François Antoine Joseph de Lorena (1689–1715). Stareț de Malmedy, stareț de Stavelot.

Note modificare

  1. ^ a b c http://genealogy.euweb.cz/lorraine/lorraine5.html, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ Charles, p. 1-25.
  3. ^ a b c The Siege of Vienna, John Stoye, p. 30.
  4. ^ Charles, p. 28-29.
  5. ^ Charles, p. 32.
  6. ^ Labrune, p. 109.
  7. ^ Charles, p. 38-39.
  8. ^ a b Oresko 2004, p. 21.
  9. ^ Labrune, p. 124.
  10. ^ Labrune, p. 161-163.
  11. ^ Labrune, p. 138.